Noi, imaginația, intelegința și adevărul sub umbră

Ala MutilicaMircea Cărtărescu scria că ”,trăim într-o lume uriașă, care ne-a precedat și care ne va supraviețui. Singurele lucruri pe care noi i le putem adăuga sunt gîndurile noastre despre ea…”.
Fiecare om are visele sale. Unii își imaginează că vor ajunge celebri și bogați. Alții – că vor conduce o mașină scumpă.  Sau că va fi directorul unei companii internaționale. Și foarte puțini – cum vor ajunge oameni. Oameni buni, ce vor lăsa o urmă pe pămînt.
Cînd eram mici, aveam o imaginație bogată și visam mai colorat nu știu cum.  Ne imaginam în locul Cenuțăresei sau al Albei-ca-Zăpada și ne doream să trăim într-un palat în care sfeșnicele, lingurile și candelabrele vorbesc așa cum se întîmpla în ”Frumoasa și Bestia”.
De ce nu am putea să ne testăm și acum imaginația la acest nivel? Problemele de zi cu zi ne impiedică să mai visăm, să jucăm roluri. Trăim într-o lume care merge prea repede înainte și care aparent nu ne mai lasă loc pentru imaginație.
Noi de mici am fost învățați să recunoaștem culorile, pomii după frunze și fructe. Am învățat să recunoaștem plantele și să facem distincție între bine și rău. Gînditorul libanez Khalil Gibran are în una dintre cărţile sale o povestioară despre un vulpoi, care, văzîndu-şi într-o dimineaţă umbra imensă proiectată pe pămînt de soarele care tocmai răsărea, şi-a zis: ”Astăzi voi mînca o cămilă”. Şi a alergat toată dimineaţa după o cămilă. La prînz, cînd s-a uitat din nou la umbra sa, vulpoiul s-a resemnat: ”Mă voi mulţumi şi cu un şoarece”.
Aruncă o privire în jurul tău, iubite cititor, și vei vedea cîți vulpoi te înconjoară! Nu-i aşa că noi toți avem momente de orgoliu maxim, cînd ne vedem mari şi tari, la fel ca propria umbră în soarele dimineţii?  După care, vine miezul zilei, sau  momente şi împrejurări în care ne dăm seama de ceea ce putem cu adevărat. Și cine sîntem cu adevărat.
Omul inteligent e realist, orgoliosul crede în umbre. De aceea, dragii mei, este bine ca să vă  judecați pe sine sub soarele arzător al amiezii, cînd umbra este aproape inexistentă.  Dacă am fi puțin mai inteligenți. Eu cred că inteligența este aroma fină a curățeniei sufletești.
În viață e bine să  fii vesel. Dacă ești suficient de vesel, vei înțelege și de ce trebuie să fii… inteligent.
Un evreu din Rusia primește permisiunea de a emigra în Israel. La graniță, rușii îi controlează bagajul, găsesc împăturit între haine un bust al lui Lenin și-l intreabă: ”Ce e asta?”.

”Ar trebui să întrebați CINE e ăsta, nu CE e asta… Ăsta e Lenin, cel care a pus bazele socialismului și a adus bunăstarea poporului rus. Și l-am luat ca amintire a zilelor de prosperitate”, spuse pe un ton foarte sigur evreul.

Vameșii ruși îl lasă să treacă. La aeroport în Tel Aviv, vameșii evrei găsesc bustul lui Lenin și întreabă: ”Ce e asta?”.
”Ar trebui să întrebați CINE e ăsta, nu CE e asta. Ăsta e Lenin, nenorocitul, din cauza căruia am părăsit eu Rusia și l-am luat cu mine ca să am pe cine să blestem în fiecare zi”, răspunse  evreul pe un ton acuzator la adresa bustului.

Convinși de argumente, vameșii evrei îl lasă să treacă. Evreul nostru se duce acasă, pune bustul pe raftul unei biblioteci. La o petrecere organizată de familie cu ocazia sosirii sale, un nepot vede bustul și întreabă: ”CINE e ăsta?”. Cu un zîmbet larg pe față, unchiul răspunse nepotului sau: ”Ar trebui să întrebi CE e asta, nu CINE e ăsta.
Răspunsul e: 10 kilograme de aur de 24 de carate, fără impozit , vamă sau TVA!”.
Iată așa, dragii mei, vă doresc un sfîrșit de săptămînă active, oriunde ați fi și orice ați face.
Morala: Oportunitățile sînt deghizate de cele mai multe ori în muncă grea, pentru ca majoritatea oamenilor să nu le recunoască. Caracterul este baza dreptunghiului, iar inteligența este înălțimea.
Ala Mutilica


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *