”Mulţi au încercat să-mi taie aripile, dar sînt o fire puternică”

În fotografie: Natalia Pîntea
În fotografie: Natalia Pîntea

De vorbă cu Natalia Pîntea, tînăra ce visează frumos
Fata cu glasul de înger ce dă viață rîndurilor scrise pe hîrtie. Așa este caracterizată Natalia Pîntea din satul Măcăreşti, Ungheni, o tînără pasionată de muzică, poezie, teatru şi psihologie.
La cei 20 de ani ai săi, este membră a cenaclului „Lumina Sufletului”  de la biblioteca ”Alexandru Donici” din Chişinău. Totodată, e și moderatoarea activităților desfășurate aici.
Mîndră de colaborările sale cu poeți autohtoni, dar și din România, dacă o întrebi ce ştie să facă cel mai bine, îţi va răspunde: ”Să-mi realizez visele!”. A atras deja atenția unor personalități din cultură, printre care Zina Izbaș sau Victor Cobzac.
”Copilărie, dulce păpădie…”. Așa a fost și copilăria ta? Erai aceeaşi fetiță plăpîndă ca în prezent?
Nu pot să spun că am avut cea mai fericită copilărie. Poate din acest motiv încă mai alerg prin flori, îmi place să visez sub cerul înstelat, să admir fluturii care zboară. Îmi place să mă detaşez de lumea reală, care este atît de crudă şi rece.
Totuși, ai avut noroc de oameni buni pe parcursul anilor.
Da. Mi-a fost alături și m-a îndrumat profesorul de muzică din satul natal, Măcărești, Mihai Ganga, care a descoperit în mine o fire artistică, creativă. Și doamna profesoară Lilia Beşliu a fost un model de viaţă pentru mine. Dînsa, fiind și un psiholog bun, a ştiut întotdeauna ce mă doare, ce mă frămîntă. O altă profesară care m-a marcat prin puritatea ei sufletească a fost Zinaida Cebanica de la Liceul ”Elada”. Ea îmi verifica creaţiile şi mereu mă motiva să-mi realizez visele. Nu a fost profesoara mea de română, dar întotdeauna îmi doream să fie.
Care a fost primul tău pas în lumea literaturii?
Cred că jurnalul pe care-l țineam. Cînd l-am citit „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade, am găsit afinităţi cu stările mele. Atunci am înţeles că nu sînt singura care scrie jurnale pînă la miezul nopţii. Am fost fascinată de lectură şi am continuat să-mi scriu confesiunile. Am început să înșir pe foaie și versuri. Prima poezia am scris-o în clasa a V-a, era despre iarnă.
Ce te inspiră? De unde îți găsești subiectele pentru poeziile tale? 
Mă inspiră liniştea, o floare, un fluture, un copil care rîde, un simplu trecător, o femeie udă leoarcă… Mă inspiră nopţile tîrzii cu aromă de petale, sunetul de vioară…
Și cum îți promovezi darul de a scrie şi de a recita?
De la început, publicam creaţiile prin ziare, reviste. Acum le postez pe internet. Mă bucură invitaţiile la diverse lansări de carte…
Care sînt succesele de care eşti mîndră şi care îți fortifică dorința de a crea în continuare?
Sînt mîndră că oamenii, inclusiv din domeniul artei, îmi apreciază talentul. Mă bucură această lume, unde întîlnesc atîţia oameni frumoşi la suflet. Am avut colaborări frumoase cu poetul Petre Crăciun din România, cu Tatiana Scripa, Zinaida Ambroci, iar în prezent colaborez cu ungheneanul nostru, Victor Cobzac, la un CD, care va apărea, în toamnă, împreună cu o carte a domniei sale.
Astăzi, cine este Natalia Pîntea?
Natalia Pîntea e un om fericit că a ajuns unde a ajuns, dar mai am multe de făcut ca să-mi realizez pe deplin visele. Îmi doresc să editez o carte cu versuri, sper şi la un CD. Visul meu e să devin prezentatoare TV. Aici mi-i sufletul. Emoţiile sînt hrana mea, cu asta respir, nu mă văd împlinită altundeva.
Cum reuşeşti să treci peste eşecuri, greutăți, căci, cu siguranță, le ai?
Cu credinţa în Dumnezeu, cu conştiinţa că misiunea mea e să creez lucruri frumoase. Mulţi au încercat să-mi taie aripile, dar sînt o fire puternică, ambiţioasă. Nimeni şi nimic nu-mi poate strica pacea interioară.
Ești o adolescentă ce se deosebeşte prin stilul său de viață. De ce o astfel de tinerețe şi nu una cu discoteci şi distracții?
Niciodată nu am fost tentată de baruri sau discoteci. Acolo e doar desfîrnare, mizerie… Întotdeauna am preferat conversaţiile pe o bancă în parc, cu oameni sufletişti, de la care ai ce învăţa. Viaţa e scurtă şi merită trăită frumos, cu demnitate.
Dorina Bostan,
studentă stagiară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *