De la om la om se schimbă multe

Ala MutilicaFilosoful Seneca predica: ”Începe să trăieşti şi trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi o altă viaţă”.  Adică, să oprim efectul de domino înainte ca micile dezamăgiri să se transforme într-o criză majoră. O zi care începe prost nu trebuie să devină un lanț de zile proaste.
Dacă Seneca ar fi trăit în zilele noastre, nu prea cred că ar da asemenea sfaturi.  Iar Epictetus scria: ”Dacă aş fi o privighetoare, m-aş comporta precum o privighetoare, dacă aş fi o lebădă, m-aş comporta precum o lebădă”. Eu adaug că la noi în societate sînt mai multe ființe patrupede, care se comportă ca atare.
Și așa viața este scurtă, nu înțeleg de ce noi toți trebuie să o complicăm. Sau ni se pare că sîntem veșnici? Ne confruntăm zilnic cu exemple de ”moarte din prostie”. Conducerea în stare de ebrietate, bolile legate de fumat sau de obezitate, descărcarea accidentală a armelor de foc – toate fac victime şi ne amintesc cît de vulnerabili sîntem faţă de cele mai rele impulsuri ale noastre.
Dacă ne riscăm viaţa pentru altcineva sau pentru un ideal, acţionăm cu bravură. Dar, aşa cum îi spunea Sancho Pansa lui Don Quijote, “a muri fără un motiv bun este cel mai mare păcat”.
Sînt niște reguli universale care susţin standarde etice dure, de la care nu ar trebui să ne abatem, pentru a trăi în armonie. Puțini însă le cunosc.  Unele din ele ar fi ca: minciuna, calomnia,  cuvintele dure,  bîrfa,  lăcomia, rea-voinţa, perspectiva greşită.
Un călugăr care căuta răspunsuri la întrebările despre viaţa a primit o foarte importantă lecţie din partea unui măcelar local. După ce ascultă cuvintele foarte înţelepte ale măcelarului, ascetul întrebă: “Dacă deţii toată această înţelepciune minunată, de ce faci un comerţ atît de murdar?”. Măcelarul îi răspunse: “Fiul meu, nu există lucruri murdare în viaţă. Nici o ocupaţie nu este murdară sau josnică. Totul depinde de atitudinile noastre mentale. Domnul mi-a dat această meserie, eu am încercat să-mi fac treaba cu credinţă, fără nici o patimă şi tot ce am cîştigat de aici a venit”.
Aşa că, drag cititor, ascultă-l pe Benjamin Franklin: “Nu-ţi irosi viaţa cu îndoieli şi temeri; implică-te în munca pe care o ai de făcut, fiind sigur că efectuarea corectă a sarcinilor din ora aceasta este pregătitoare pentru orele sau anii care urmează”.
”Un moşier irlandez bogat a ţinut odată oamenilor care lucrau pe moşiile lui o predică foarte originală. El a făcut cunoscut în toate locurile importante de pe întinsele domenii următorul anunţ: ”În lunea următoare, mă voi afla, între ora 10 şi 12, în biroul conacului meu. În aceste două ore, sînt dispus să plătesc toate datoriile lucrătorilor mei. Să fie aduse toate facturile neplătite”.
Această ofertă neobişnuită a devenit subiectul de discuţie al tuturor. Unii o socoteau drept o glumă proastă, alţii presupuneau că este o chichiţă în ea, căci niciodată nu li se mai oferise aşa ceva.
A venit ziua anunţată. S-au prezentat mai mulţi oameni. La zece fix, moşierul a apărut şi a dispărut fără nici un cuvînt în spatele biroului lui. Nimeni nu îndrăznea să intre. Mai degrabă discutau neîncetat despre autenticitatea semnăturii de pe afişe şi despre motivele şefului.
La unsprezece şi jumătate s-a prezentat, în sfîrşit, la birou un cuplu în vîrstă. Bătrînul, cu un teanc de facturi în mînă, s-a interesat cu glas tremurător dacă acolo se plăteau datoriile. El este luat în rîs: ”Pînă acum încă n-a plătit nimic!”. Un altul a zis: ”Nici n-a încercat vreunul, dar dacă este adevărat că achită datoriile, atunci vino repede şi dă-mi de ştire!”.
Cei doi bătrîni au îndrăznit, totuși, să intre. Ei au fost primiţi prieteneşte şi au primit de la moşier un cec semnat cu suma întreagă. Tocmai cînd vroiau să părăsească biroul, plini de recunoştinţă,
el le-a zis: ”Rămîneţi, vă rog, aici pînă la ora 12, cînd închid biroul”. Cei doi bătrîni au arătat spre mulţimea de afară, care dorea să audă dacă oferta era adevărată. Dar nu li s-a dat voie: ”Voi m-aţi crezut pe cuvînt şi cei de afară trebuiau să facă acelaşi lucru, dacă au vrut ca datoriile să le fie plătite”.
Oferta moşierului era valabilă pentru oamenii lui, şi contul lui era de-ajuns ca să şteargă toate datoriile. Dar fără datorii au ajuns să fie numai cei doi soţi, care s-au încrezut în cuvîntul lui”.
Morala: Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiți.
Ala Mutilica


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *