Așa ceva nu se uită. Nu trebuie să dăm uitării
Plînsete, blesteme… Și azi mai răsună în memoria colectivă, chiar dacă au trecut 67 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia în noapte de 5 spre 6 iulie 1949.
Conform documentelor de arhivă, la această operaţiune au participat 4496 de ”lucrători operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS,13774 de ofiţeri şi soldaţi, 4705 de activişti de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4069 de autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, respectiv 1573 de vagoane de vite. În total, în acea zi, au fost deportate 11293 de familii sau 35796 de persoane. Dintre acestea, 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte au fost acuzate de ”colaborare cu fasciştii”, de ”apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.
”Așa ceva nu se uită. Nu trebuie să dăm uitării”, a declarat Ion Harea, reprezentantul Guvernului în teritoriu, el și unul dintre promotorii comemorării victimelor regimului comunist nu doar în zile speciale, dar în permanență. În acest scop, de cîțiva ani buni, sînt înălțate monumente în localitățile noastre. Pînă în prezent, au fost instalate, în regiunea Ungheni-Nisporeni-Călărași, 13 monumente: patru – la Ungheni și 9 – la Călărași. Tot la Călărași, la gara feroviară, a fost instalată și o placă comemorativă, care să amintească de faptul că aici au fost urcați în trenuri, ca niște vite, sute de moldoveni, care au fost duși în Siberia. În scurt timp, un monument similar va fi instalat și în satul Vărzărești, raionul Nisporeni, ne-a comunicat Ion Harea.
Lasă un răspuns