Socialismul și noi sau socialismul cu noi

Fiecare dintre noi își are drumul său. Careva merge agale, fără grabă. Unii fug rupînd pămîntul. Alții se tîrîie. Dar majoritatea merg unde îi duce drumul.
Foarte puțini merg pe unde nu există un drum și lasă o urmă. Ar fi bine să păstrăm aceste urme, căci ele vor deveni, cu timpul, reperul nostru în viață. Ele ne vor încălzi în nopțile tîrzii, cînd vom ajunge bătrîni și neputincioși. Și în socialism…
Ascultam mai ieri două băbuțe cum se văicăreau ca trebuie de ”ținut” cu socialiștii, căci ei le vor da pensii mari și vor micșora prețurile. Of, dragele mele, cînd au fost mici, ca acuma să fie mari? Socialismul nu durează decît pînă se termină banii altora.
Încă Winston Churchill zicea: ”Socialiștii sînt precum Cristofor Columb: atunci cînd pleacă, nu știu încotro se duc, iar atunci cînd ajung, nu știu unde se află”.
Mă rog, fiecare cu alegerea lui. Dar eu nu cred că voi vota pe cineva. Nici la anul, nici la Paștele Calului.
O deziluzie completă. Nu am văzut nici o promisiune îndeplinită. Și nici nu cred că am vreo așteptare de la cineva. Și nici nu doresc să fiți de acord cu mine, căci nu e treaba voastră.
Grigore Moisil are o vorbă frumoasă la acest acest capitol: ”Iarna sînt tradiţionalist, fiindcă port căciulă, vara sînt paradoxal, fiindcă umblu cu capul gol, primăvara sînt socialist din cauza naturii, toamna sînt burghez din cauza umbrelei”.
Așa că, vă doresc o săptămînă minunată, oriunde veți fi sau cu cine veți fi.
”Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat o dată o grupă întreagă. Acea clasă a insistat să susţină că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea trebuie să fie EGALĂ!
Profesorul le-a spus: ”OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor şi fiecare va primi aceeași notă, astfel încît niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota 10”.
După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi. Toţi au primit cîte un 8. Studenții care au studiat intens și erau siguri de cunoștințele lor au rămas supărați, iar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care învățaseră puţin au învătat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o ”pomană”, aşa încît şi ei au studiat mai puţin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cînd a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.
Notele nu au fost crescătoare, deoarece au apărut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, au picat cu toții.
Profesorul le-a spus că și socialismul va pica în final, deoarece, atunci cînd recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este de asemenea mare. Dar cînd statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau nu va vrea să aibă succes.
Nu putea fi o explicaţie mai simplă.
Iată un scurt paragraf care sintetizează totul: ”Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul – în afara libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rîndul ei, nu primeşte pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Cînd jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea, şi cînd jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sînt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfîrşitul oricărei naţiuni.
Morala: Nu poţi multiplica bogăţia, divizînd-o! Mulţi oameni sînt socialişti fără să o ştie. 90% din ceea ce ne îngrijorează nu se întîmplă niciodată.
Ala Mutilica