Vom avea vreodată o zi a memoriei adevărate?

Niciodată nu am înțeles de ce am transformat Ziua Victoriei într-o ”masovkă” gălăgioasă, cu dansuri, surle și trîmbițe, iar în ultimul timp i-am mai adăugat și o panglică, numită de unii ”Sf. Gheorghe”, iar de alții – ”gîndacul de Colorado”. Cert e că este o nouă găselniță a propagandei rusești. Nu întîmplător a fost interzisă în unele state post-sovietice.
Dar să revenim la Ziua Victoriei, marcată pe 9 mai. Fratele mai mare al tatălui meu, ca mulți alți moldoveni, s-a prăpădit în acel război sîngeros. Bunica mea primise o țidulă cu un text sec: ”Propal bezvesti”, adică a dispărut fără urmă în luptele pe rîul Oder. Atît.
Niciodată bunica mea nu a putut să danseze și să cînte în această zi de 9 mai. La fel cum nu au putut să danseze și să cînte mii de alte mame care și-au pierdut feciorii, sau soțiile care și-au pierdut soții. Acea zi le amintea, în primul rînd, de singele vărsat de milioane de oameni.
În loc să fie o zi a durerii, a memoriei adevărate, fără mult tam-tam și cuvinte care, vorba lui Eminescu, ”din coadă sună”, noi facem parade și concerte triumfaliste. Sigur că acestea-s bune, mai ales pentru spălarea în continuare a creierilor celor care au rămas ”homus sovieticus”.
Între timp, osemintele a milioane zac în pămînt, fără să se știe cu exactitate cine sînt, fără să fie înmormîntate creștinește. Nu întîmplător, un activist din Federația Rusă scria în aceste zile, cu durere în suflet, că nu ne dorim să aducem un omagiu celor căzuți, ci dansăm pe oasele lor.
Credeți că celelalte popoare nu au suferit în cel de-al doilea război mondial, că nu au așteptat cu sufletul la gură victoria asupra fascismului și că nu s-au bucurat atunci cînd ea a venit? Ați auzit cumva ca polonezii să defileze cu această ocazie? Sau cehii? Sau celelalte popoare europene? Victoria asupra fascismului este marcată cu multă pietate, în semn de recunoștință față de cei ce au căzut pe cîmpurile de luptă.
Sau nemții… Chiar dacă au avut un conducător dement, Hitler, și un regim fascist, au avut puterea să se ridice în picioare, să recunoască greșelile predecesorilor săi și să meargă mai departe, fără dansuri și cîntece, fără panglici vărgate. Au înălțat monumente simple, modeste, dar cu o mare încărcătură emoțională. Cei care au avut ocazia să viziteze memorialul Holocaustului din Berlin, un monument menit să comemoreze moartea a șase milioane de evrei de către Hitler și forțele naziste, cu siguranță au rămas răvășiți și nu au putut să nu mediteze profund asupra ororilor celui de-al doilea război mondial. Sînt 2711 lespezi din piatra gri, amplasate pe o suprafață de 19 mii de metri pătrați, chiar în centrul Berlinului. Și au un impact mult mai mare decît toate uralele, panglicile și medaliile scoase la vedere de 9 mai împreună cu toate defilările din această zi.
… Atît de false mi se par cuvintele rostite de către oficialii de toate rangurile de pe la noi de 9 mai. Atît de falsă mi se pare toată procesiunea din această zi…