Pentru ea, cartea poștală este un mijloc plăcut de a comunica cu cei dragi de la depărtare

Are o pasiune aparte pentru cărțile poștale. Le-a adunat, una cîte una, ajungînd, în prezent, să aibă în colecția sa tocmai 1564 de exemplare. Este vorba de o tînără de 24 de ani din Seliștea Nouă, Călărași, Cristina Smolenschi.
Cristina colecționează cărțile poștale de la vîrsta de 12 ani. Totul a început din momentul în care bunelul ei i-a adus prima ilustrată, una foarte veche, realizată în anul 1926. ”Cînd privesc o carte poștală veche, parcă fac o incursiune în timp. Or, acestea ne vorbesc despre evenimente, oameni, locuri. Sînt ca o fereastră deschisă în lumea cunoașterii”, spune, după care continuă: ”Dincolo de construcțiile ce nu mai există, de peisajele ce au dispărut, stă memoria lor. Uneori, cărțile poștale sînt singurele documente ce atestă prezența unui monument sau chiar a unui eveniment în istoria noastră”.
Și de atunci, pasiunea Cristinei nu a mai cunoscut limite. A adunat și tot a colectat cărțile poștale. Atunci cînd călătorește, ceea ce face destul de des, se întoarce acasă cu cîte o carte poștală, fie i le expediază prietenii sau alți cunoscuți care știu că despre această pasiune a ei. ”Chiar am și o amintire mai haioasă cu una din cărțile poștale. Eram în Norvegia, în aeroport, și atît de mult m-am concentrat la alegerea cărților poștale încît era să pierd avionul. Mi-am dat seama doar atunci cînd mi-au strigat numele și m-au rugat să mă apropii de ieșire”, își amintește Cristina.
De fapt, Cristina are cărți poștale din peste 20 de țări: România, Ucraina, Polonia, Gemania, Italia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Brazilia, Argentina, Elveția, Portugalia, Norvegia, Australia, China, Federația Rusă, Franța, Japonia, ș.a. Acestea sînt păstrate cu drag în trei cutii de carton, fiind repartizate după tematică în plicuri. Iar cînd le privește, ceea ce o face destul de des, își aduce aminte de călătoriile pe care le-a avut în diferite țări dar și de prietenii dragi. ”Este foarte plăcut să știi că cineva se gîndește la tine și îți expediază de la sute sau mii de kilometri cîteva rînduri special pentru tine”, spune Cristina. Dincolo de aspect, dincolo de încărcătura emoțională, nostalgică pe care o poartă şi care umple sufletul, cartea poștală rămîne un mijloc poate mai vechi, dar plăcut de a comunica cu cei dragi de la depărtare, mai spune tînăra. Cristina deschide cutiile cu cărți poștale și atunci cînd le pregătește pentru expoziții, cînd face inventarierea lor, cînd are momente mai puţin plăcute în viaţa de zi cu zi. ”Deschid cutiile cu cărţi poştale şi îmi apare zîmbetul pe faţă. Simt atunci că sînt înconjurată de prieteni care îmi zîmbesc şi mă motivează spre lucruri frumoase”, mai adaugă tînăra.
Pentru Cristina, cărţile poştale fac parte din categoria surprizelor mai mult decît plăcute. ”Atunci cînd primesc o carte poştală înseamnă că cineva a mers la un magazin să o cumpere, mi-a căutat adresa în agendă, a scris-o cu grijă, alături de cîteva rînduri, a făcut un drum pînă la poştă să ia timbre, încheind totul cu gestul magic de întroducere a cărții poștale în generoasa cutie albastru cu glaben din faţa oficiului poştal”, conchide cu nostalgie eroina noastră.
Apropo, Cristina Smolenschi a donat și cîteva cărți poștale Muzeului de Istorie și Etnografie din Călărași. Aici va fi inaugurată o expoziție personală a Cristinei.