”Omul a inventat cartea şi calculatorul şi tot el trebuie să-şi impună energiile pentru a le salva”

În fotografie: Angela Jalbă (în stînga) la o discuție cu Elena Dobzeu

În fotografie: Angela Jalbă (în stînga) la o discuție cu Elena Dobzeu
În fotografie: Angela Jalbă (în stînga) la o discuție cu Elena Dobzeu

Angela Jalbă, învăţătoare la clasele primare la Liceul ”Prometeu” din Grozeşti, Nisporeni, în dialog cu Elena Dobzeu, profesoară de limbă şi literatură română, directoarea instituţiei, fost  primar, revenită recent acolo unde îşi are chemarea.

Ce este lectura pentru dumneavoastră?

E o pasiune. Deși e o preocupare dificilă, este utilă în dezvoltarea sinelui. Lectura nu trebuie să devină o obligaţie, aşa cum este obligatoriu să luăm un medicament cînd sîntem bolnavi. Lectura trebuie să fie o pasiune.
De unde vine această pasiune de a citi?
Din copilărie. Am citit foarte mult, fără să fiu impusă. Mama, neştiutoare de carte, considera că un om harnic niciodată nu va pierde timpul citind. Eu citeam, că-mi era nespus de interesant să descopăr alte personaje, cu alte destine. Citeam, poate, și pentru că nu aveam altă opţiune, căci nici televizor n-am avut în familie. Eram mereu în biblioteca şcolară, unde ne aştepta o doamnă bibliotecară deosebită, Maria Zaharia. Ori de cîte ori aveam puţin răgaz, devoram cărţile. Pentru mine biblioteca era suflul şcolii, al satului, iar cartea – substanţa ce-mi alimenta copilăria.
Știu că tema centrală în activitatea dumneavoastră de profesor, încă de cînd eram eu elevă,  era „Rolul lecturii particulare în viaţa elevului”.
Da, întotdeauna am interacţionat cu elevii, pentru promovarea lecturii. Am încercat să le ”stîrnesc apetitul” pentru această ocupație. Le-am arătat cărţile pe care le port în geantă, i-am încurajat şi i-am recompensat atunci cînd îmi povesteau cartea citită. Am citit împreună multe cărţi, am discutat pe marginea lor şi m-am bucurat să constat că, în timp, discipolii mei au devenit cititori.

Consideraţi că în era calculatorului copilul are nevoie de cărţi?

Înțeleg că e foarte greu să citeşti ”Apus de soare” sau ”Mara” după luni de zile de jucat ”Need for Speed”. Dar scopul meu rămîne același: să-i conving pe copii să citească. E complicat, fiindcă tot mai mulţi se îndepărtează de cărţi, că nu sînt ”cool”, că mai ”cool” e să discuţi despre ultima versiune de telefon marca ”X”, de exemplu. Mulți elevi motivează că li se pare inutil să mai citească din moment ce internetul a devenit o sursă de informare mult mai accesibilă. Şi totuşi… Cartea reprezintă o lume însufleţită de eroi, care îți oferă posibilitatea să te transpui în rolul lor, să trăieşti încă mult timp după ce ai închis-o. Tentaţia calculatorului e mare, dar trebuie să ne consolidăm capacităţile educaţionale pentru a da undă verde nu doar internetului, dar şi cărţii. Trebuie să acţionăm pentru a reînnoi fondul de carte, infrastructura şi să trecem la implementarea programelor educaţionale. De noi depinde cui îi vom da prioritate: tradiţionalismului sau modernismului. Un lucru e clar: omul a inventat cartea şi calculatorul şi tot el trebuie să-şi impună energiile pentru a le salva.
Ce citiţi? Cînd citiţi? Cum citiţi?
Recitesc, în primul rînd, literatura recomandată de curricula şcolară. Citesc şi ceea ce îmi alină sufletul, mă ajută să depăşesc barierele vieţii. Scriitorul meu de suflet este Aurelian Silvestru. Le-am spus și elevilor mei că, la moment, citesc cartea dînsului, ”Pragul”. Cîţiva mi-au zis că deja au citit-o. M-am bucurat mult. Este foarte important şi felul cum citeşti. Am o deprindere din copilărie să citesc cu caietul de notiţe şi pixul în mînă. Selectez citate, pasaje, pentru a putea incita la lectură nu doar elevii, ci şi colegii. Cînd citesc? Mai mult noaptea, duminica, la uşa vreunui medic sau a vreunui șef. Cînd cozile sînt mari, scot cartea din geantă şi citesc. Am impresia că lectura este nu doar o pasiune a mea, ci și un dar.
Ce sfaturi le-aţi da elevilor pentru a-şi cultiva dragostea pentru citit? Dar părinţilor?
Aş începe cu sfaturile pentru părinţi, căci, vorba fabulistului, ”Totul depinde de rădăcină”. Dragi părinţi! Impuneţi copilului un program: o oră pe zi pentru lectură. Nu uitați să-i explicați de ce?   Întrebați-vă: ”Cînd am cumpărat ultima carte? Cînd am discutat în familie o carte?”. De multe ori copilul nu citeşte, pentru că nici părinţii lor n-o fac.
În ceea ce priveşte elevii, îi motivez să le devină obişnuinţă să citească, să povestească despre personaje de parcă ar fi prietenii lor cei mai buni. Le spun mereu: ”Dacă vrei să fii deştept, deschide cartea şi vei descoperi lumea, iar dacă vrei să fii înţelept, deschide cartea şi descoperă-te pe tine!”.
P.S. Sînt fericită că-s discipola Elenei Dobzeu şi, peste ani, am ca subiect de cercetare, în activitatea mea de pedagog, ”Impactul lecturii asupra formării personalităţii elevului de vîrstă şcolară mică”. Să fie oare o simplă coincidenţă?


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *