Cine oare să ne țină, păcătoșii de noi?

nii, mutilica
Se zice că omul înfrumusețează locul. Și se mai zice că numele face parte din imaginea personală a fiecărui individ, el facilitînd sau îngreunînd procesul de relaționare între persoane.
Numele mai este și ca o carte de vizită, care prezintă o bucată din imaginea personală. Asta e spus de Măria sa, Internetul!
Realitatea, însă, e cam diferită. Un simplu exemplu. Cred că nevoia cea mai urgentă a partidelor politice este de a face față acestor caracteristici. Oare numele pe care îl poartă nu le-a mărit avantajul în locul celor mai importante promisiuni?
De îndată ce praful alegerilor s-a așezat, aceste partide, demne de încrederea cetățenilor, s-au așezat și ele în cuiburi călduțe. La hibernare.
Acum, cu toate acestea, ne paște schimbarea de regim. Dintr-odată, unic în lume un partid. Eventual, ar putea trece, Doamne ferește, la un sistem autoritar.
Dragi cititori, cel mai important lucru pe care trebuie sa-l știți este ce înseamnă un stat. Că nu este altceva decît un pachet de legi. Ignorați-i pe toți cei care vor veni cu definiții savante. Justiția este instituția fundamentală a unui stat. Atunci cînd justiția este deservită de funcționari nevrednici, statul se duce dracului.
Răul cel mai mare nu este că devenim imorali, ci amorali. Ne situăm dincolo de ”bine și de rău”. Nu mai dăm doi bani pe justiție, legile nu ne mai sînt lege, statul devine un concept difuz.
Da noi, noi jucăm și cîntăm! Ca la moldoveni.
”După ce a trăit o viață plină de egoism, în care nu s-a gîndit decît la el, nepăsîndu-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cît de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea tîrziu. Chinuindu-se, zi și noapte, în flăcările iadului, se ruga încontinuu: ”Iartă-mă, Doamne, am greșit, dar acum m-am lecuit. Ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat și nu mai am pic de răutate în mine!”.
În timp ce se ruga a apărut deodată un înger, care i-a spus: ”Bucură-te, omule. Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea și vrea să-ți dea o șansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat ?”.
”Sigur că da, zise omul cu nerăbdare, sigur că m-am schimbat!”. ”Bine, a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Daca te vei urca pe el, vei ajunge în rai și vei scăpa de chinurile de aici”.
Omul a început să se cațăre pe firul ce atîrna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subția din ce în ce mai tare.
Cînd s-a uitat în jos, să nu-și creadă ochilor! Mulți păcătoși se atîrnaseră de firul său, încercînd cu disperare să scape din flăcările iadului. Omul începu să țipe și să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt și au căzut cu toții.
”Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalți! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!”. ”Nu se poate!”, i-a răspuns îngerul. ”Cum așa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!”. ”Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta și a invidiei tale. Firul acela era firul credinței și ar fi putut ține și tot iadul dacă ai fi avut încredere în Dumnezeu și dacă nu te-ai fi gîndit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism și că acum îți pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos și rău, firul nu te-a ținut. De aceea s-a și rupt”.
Morala: Nu există nici o limită, cu excepţia celor pe care ni le impunem noi înşine. În viață nu va reuși cel rău, cel zgîrcit și interesat doar de propria persoană. Poate că va aduna averi, dar în sufletul său cu ce se va alege?
Ala Mutilică