Esențial | Nu cred că această situație se va schimba

Am fost cumva la mitinguri de protest diferite? Citesc pe o rețea de socializare: mii de protestatari au ieșit la mitingul din Ungheni. Aș fi vrut din tot sufletul să fie mii și chiar zeci de mii. Din păcate, nu au fost nici măcar 500. Trebuie să fim corecți și onești, dacă tot am decis să ne alăturăm Platformei ”Demnitate și Adevăr”.
La Ungheni, pe 29 noiembrie, au fost mult prea puțini pe Piața Independenței. O mînă de oameni, chiar dacă se aștepta să vină cetățeni și din raioanele vecine: Călărași și Nisporeni.  Nu au venit. Nu au venit nici măcar din Ungheni în număr mare.
Sigur, motive ar fi o mie și unul. De exemplu, timpul ploios de afară. Sau ora, la care mulți iau prînzul.
Dacă, însă, e să vorbim la modul serios, aș spune că nu s-a lucrat îndeajuns pentru ca să vină mii și mii de oameni. Nemulțumiți sînt foarte mulți, dar încă nu toți și încă nu într-atît, încît să ia furca și să iasă în stradă, fără a mai fi îndemnați de cineva.
Acum, vin  doar cei care au spiritul protestatar în sînge. În mulțimea de la Ungheni am văzut, în bună parte, aceleași fețe pe care le-am văzut și cu 25 de ani în urmă, la marile adunări naționale de la Chișinău, aceleași fețe pe care le-am văzut apoi la protestele organizate de Roșca în susținerea dispărutului Cubreacov sau, mai recent, la mitingurile pro-europene de acum doi-trei ani. Nu prea am văzut tineri. Să le fie oare totuna ce se întîmplă? Deocamdată, se pare, nu le prea pasă. Unii sînt cu gîndul la plecare, alții – la un locușor mai călduț sub aripa unui sau altui partid.
Mai pe scurt, orice s-ar zice, nu avem încă o situație revoluționară.
Avem, însă, un soi de democrație (pînă la democrația veritabilă mai este ta-a-a-re mult), de care unii chiar profită. Și bine fac! Astfel, cineva protestează, altcineva stă acasă la călduț, iar guvernanții își caută de treaba lor. Coșmarurile, la ora actuală, le vin din altă parte. Tare se mai tem de alegeri anticipate.
Nu știu ce va fi în continuare. Cert e că nu va fi bine încă mulți ani înainte. Republica Moldova este un organism foarte și foarte bolnav. Imaginați-vă, într-un singur an, de la ultimele alegeri parlamentare, am avut cinci prim-miniștri: trei interimari (Iurie Leancă, Natalia Gherman și Gheorghe Brega) plus alți doi investiți (Chiril Gaburici și Valeriu Streleț). În prezent, se caută cu înfrigurare un nou prim-ministru. Iar poporul tace. Se indignează doar la bucătărie, pe la nunți și cumetrii, iar uneori, chiar și pe la înmormîntări. Au devenit atît de familiare cuvintele gen hoții, bandiții, criminalii, miliardul, încît majoritatea le repetă ca papagalii, fără să intre în esența lor.
Nu vreau să par pesimistă, dar nu cred că această situație se va schimba. Vom alege în continuare ”hoți, bandiți, criminali”, ne vom plînge de milă în continuare, iar unii vor protesta.