Vine sfîrșitul lumii!?

Cum crezi, dragă cititor, e un titlu ce ar trebui sau nu să te pună pe gînduri?
Hai s-o luăm pe îndelete. Cred că ați auzit despre încălzirea globală. Ei bine, încălzirea globală nu se întîmplă de la sine. Este o problemă creată de om. Fiecare bucăţică de cărbune, fiecare litru de petrol sau alt fel de combustibil, pe care oamenii îi ard, se adaugă la cantitatea de gaze din atmosferă ce învăluie planeta sub forma unei pături tot mai groase, captînd căldura şi înăbuşind oamenii şi natura.
Eu nu sînt prea sensibilă ca atare. Fie muscă, fie țînțar, dacă mă deranjază, le omor cu ochii închiși. Dar această problemă, a încălzirii globale, nu poate să mă lase indiferentă. Specialiștii zic că pămîntul a ajuns la limită. Avem vreo zece ani să furăm ce nu am dovedit, să ne omorîm unii pe alții, să mai agonisim averi. Căci, desigur, luăm totul cu noi!
Nu mai avem răbdare cu nimeni și nimic. Nu mai auzim și nu mai ascultăm de nimeni și nimic. Avem trei lucruri de învățat – compasiune, răbdare și simplitate. Dar noi alegem să jucam jocul celor trei maimuțe: una nu vede, alta nu aude, iar a treia e mută.
Prea mulți oameni cheltuie banii pe care nu i-au cîștigat, pentru a cumpăra lucruri pe care nu și le doresc, pentru a impresiona oameni pe care nici măcar nu îi plac.
Dacă ați observat, oamenii sînt buni doar atunci cînd se tem de o pedeapsă.
Îmi plac spusele marelui Epictetus: ”Adu-ţi aminte că eşti un actor într-o dramă, care-i aşa cum vrea cel care te instruieşte în ea: scurtă sau lungă. Dacă el vrea ca tu să joci rolul unui cerşetor, caută să-l joci bine şi pe acesta; tot astfel – dacă el vrea să fii în rolul unui infirm, al unui dregător sau al unui simplu particular. Căci datoria ta este aceasta: să joci bine rolul ce ţi s-a dat; alegerea rolului aparţine altuia”.
”O educatoare îl ajuta pe unul dintre copii să își pună cizmulițele în picioare. El a cerut ajutor și acum și-a dat seama de ce. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu vroiau nicidecum să intre pe piciorușe. Pînă a reușit să I le pună, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea, mai că nu i-a venit să plîngă atunci cînd baiețelul i-a zis: ”Doamnă, dar sînt puse invers”. Într-adevăr, erau puse greșit.
Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decît să i le pună. Totuși, a reușit să își păstreze calmul pînă în momentul în care l-a văzut pe băiețel din nou încălțat, de data aceasta, așa cum trebuia. Dar… băiețelul din nou a intervenit: ”Doamnă, cizmulițele astea nu-s ale mele!”. În loc să strige la el: “De ce nu mi-ai spus?”, și-a mușcat buza și s-a chinuit încă o dată să îl descalțe.
Atunci băiețelul i-a zis: “Sînt cizmulițele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi”. Educatoarea nu mai știa ce să facă: să plîngă sau să rîdă. A reușit, totuși, să-și adune puterile pentru a se lupta din nou cu cizmulițele.
Cînd, în sfîrsit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: “Și acum, unde îți sînt mănușile?”. Raspunsul? “Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pierd…”.
Așa că sfîrșitul lumii nu se va trage de la încălzirea globală, cutremure sau alte calamități natural, ci de la răutatea și prostia noastră.
Nu știu cum voi, dragi cititori, dar eu am planuri mari pentru următorii zece ani. Voi face schi nautic, parașutism, voi pleca pentru micul dejun la Paris, voi merge în Tibet, voi învăța să dansez salsa, voi face un film, voi scrie un roman și așa mai departe …
Morala: Fixează-ţi în minte o regulă şi un ideal de purtare, cărora să li te conformezi riguros, atît în singurătate, cît şi între oameni.
Ala Mutilică