Vin vremuri grele

Ala MutilicaAre Cicero un citat minunat: ”Trăim vremuri grele: copiii nu-și mai ascultă părinții și orice prost crede că poate să scrie o carte”. Altcineva, nu-mi amintesc exact cine, a zis: ”Opriți planeta, vreau să cobor!”.
Și încă ceva, iubit cititor: nu-mi place să pun punctul pe I. După punct e gol, e alb și mi se pare că tot golul acela va trebui umplut cu ceva mai bun. Prefer orice alt semn de punctuație. Prefer întrebările, la care pot găsi o mulțime de variante de răspunsuri. Prefer oameni noi și interesanți. Poate vin ele vremurile grele, dar oamenii au uitat demult de valorile spirituale. Au uitat că nu poți pretinde respectul oamenilor, dacă tu însuți nu te respecți în primul rînd pe tine. Au uitat că nu poți cere încredere atunci cînd tu îmbrățișezi minciuna. Au uitat că nu poți cere la nesfîrșit, fără a dărui, la rîndul tău, din toată inima.
Nu poți fi la nesfîrșit ipocrit, superficial sau meschin. Cîndva, cineva, undeva te va face să plătești pentru toate. După legea firii, nimic nu se întîmplă pur și simplu și nimic nu rămîne neplătit.
Iată așa, nu vă mai plîngeti, căci vremurile grele nici nu au plecat ca să vină acum.
”Într-o dimineaţă, un tînăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani, care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină, în care era tipărit, cu litere mari, următorul titlu: ”Vin vremuri grele!”.
Începu să se gîndească tot mai mult la aceste cuvinte. Patronul cafenelei trecu să-l salute şi, văzîndu-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întîmplat ceva. I-a răspuns trist că trebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.
Patronul începu să se macine și el, că poate chiar ”vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat, pe măsură ce se gîndea la vorbele tînărului. Îşi sună apoi soţia, rugînd-o să nu se supere, dar că trebuie să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat ”vremuri grele”. Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochia şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze, dar … ”vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii. Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, dar îşi aminti că a auzit ea la ştiri, cîndva, că ”vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece ”vin vremuri grele” şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment. Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tînărul artist, spunîndu-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucît ”vin vremuri grele” şi nu este momentul potrivit să cheltuie banii pe lucruri artistice. Copleşit de supărare, tînărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întîmplat aşa cum a anticipat.
Simţindu-se trist, porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin. În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul în care scria: ”Vin vremuri grele”. De data aceasta, s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum cinci ani. Cineva despachetase farfurii pentru restaurant”.
Morala: ”Viața noastră este asemeni unui joc cu bumeranguri. Toate gîndurile, cuvintele și faptele noastre se vor întoarce la noi, mai devreme sau mai tîrziu, cu acuratețe năucitoare. Sîntem creatorii propriei noastre realităţi!”.
Ala Mutilică


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *