O adevărată familie într-o casă cu adevărat pentru toți
În acea zi, au pregătit o prăjitură cu mere. Echipați ca niște adevărați bucătari, trebăluiau de zor prin bucătăria Centrului de zi pentru copii și tineri ”Casa pentru toți” din Ungheni. Nici colegii lor nu stăteau degeaba. În așteptarea delicioasei prăjituri, unii confecționau lucrări din lut, hîrtie și alte materiale; alții croșetau, coseau, călcau. Ce mai, o adevărată familie într-o casă cu adevărat pentru toți.
Aici nimeni nu-și mai amintește că este un tînăr cu nevoi speciale. Fiecare dintre ei învață cum să se descurce la bucătărie, cum să spele vasele, să calce sau să coase. Zi de zi, le crește îndemînarea și măiestria. Au noroc și de proiectul ”Ateliere protejate – o șansă de dezvoltare a abilităților de muncă la persoanele cu dizabilități”, implementat de AO ”Sprijin și Speranță” de pe lîngă Centrul ”Casa pentru toți”, finanțat de Asociația de Asistență Socială și Caritate ”Acasă”, sprijinită de surse financiare de la Fundația Janivo-Olanda.
Trei ateliere protejate, de orientare prevocațională, bine dotate cu echipamente speciale și ustensile necesare, sînt puse la dispoziția tinerilor. Toate trei ateliere au cîte un nume: ”Plăcințele ca la bunica”, ”Meșterițe iscusite”, ”Atelierul olarului”.
”Aici tinerii sînt pregătiți și susținuți în efectuarea diferitor activități practice, conform particularităților lor de dezvoltare, astfel ca ei să poată duce o viață independentă, cît mai puțin posibil fără sprijinul părinților”, a menționat Nelea Patic, asistentă de proiect.
Pînă în prezent, cei 30 de beneficiari, cu vîrsta cuprinsă între 15 și 30 de ani, au reușit să prepare terciuri, checuri, salate, să lucreze cu acul, mașina de cusut, mașina de spălat automată, fierul de călcat. Și-au dezvoltat atenția, spriritul de observație și chiar imaginația. ”Îmi place să lucrez în toate atelierele, iar cînd ajung acasă, o ajut pe mama unde pot”, spune una dintre tinere, Nadia Cociorvă. Și colegul ei, Marcel Pacișin, zice că îi place tot ceea ce face, îi place să muncească în toate atelierele. ”Uneori calc, alteori cos la mașina de cusut, croșetez, și la bucătărie mă mai implic”, adaugă tînărul.
”Posibilitatea de a comunica între ei, de a învăța lucruri noi, practice, îi ajută foarte mult să se descătușeze și să capete mai multă încredere în forțele proprii”, subliniază Nelea Patic.
Astfel, acești tineri reușesc să se integreze mai uțor în societate, iar societatea, la rîndul ei, îi acceptă cu mai multă ușurință.[wzslider]
Lasă un răspuns