Esențial | Grijă de sănătatea noastră

Asistam, chiar recent, la un frumos eveniment, la care un doctor li s-a adresat celor prezenți cu un îndemn firesc și mai actual, poate, ca oricînd: ”Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră!”.
Ce credeți? Rumoare în sală. S-a ridicat imediat – atenție! – un pedagog, pentru a-i face o replică. ”Cum poți avea grijă de sănătatea ta, cînd trebuie să plătești pentru orice la spital? De unde să ia sărmana lume bani? Nu vedeți că salariile sînt de nimic, iar despre pensii nici nu mai vorbesc…”.
Parcă e bine spus. Unde mai pui că asemenea fraze tare ne mai ung la inimă. E un motiv excepțional și o scuză perfectă pentru a nu face nimic.
Aș fi vrut să-l întreb pe acel pedagog dacă știe cumva ce înseamnă să ai grijă de sănătatea ta. Nu l-am întrebat. Dar am înțeles: nu are idee!
De ce  doctorul trebuie să aibă grijă de sănătatea mea, a ta, a lor? De ce nu, fiecare în parte, trebuie să avem grijă de sănătatea noastră? Oare e chiar atît de greu de înțeles că noi înșine ar trebui să avem grijă de noi, că nimeni în locul nostru nu ne va îmbrăca atunci cînd e frig, nu ne va încălzi apa atunci cînd, transpirați, ne repezim să bem un pahar de apă rece ca gheața, că nu ne va hrăni atunci cînd foamea ne dă ghes…
Sigur, pentru toate acestea, trebuie depus un efort. Și atunci, începem a căuta scuze.
Parcă văd cum mi-ar sări în cap acel pedagog: de unde să ia bani sărmanul om ca să se îmbrace mai gros; de unde să ia bani ca să mănînce sănătos; de unde să ia bani ca să… Urmează apoi faza a doua: ”Nu aveți idee cum se trăiește la sat. Vă e bine la oraș: fără griji, cu salarii bune, și nu vreți să ne credeți pe noi, cei care frămîntăm glodul, care avem de lucru pînă peste cap…”.
Știu cum e și la sat, și la oraș. Știu că, la ora actuală, lumea se confruntă cu probleme mari. Știu că prea puțin face actuala guvernare ca să schimbe situația în bine. Dar mai știu că tare ne place să ne plîngem. Ne este foarte confortabil în această miorlăială. Iar miorlăiala vine din timpurile sovietice și e transmisă, se pare, din tată în fiu. Altfel nu-mi explic cum și tineri, și mai vîrstinici se tot plîng că ba nu le ajunge ceva, ba că îi încurcă cineva.
Să revin la sănătatea noastră. Haideți să fim sinceri și să recunoaștem că nu facem aproape nimic ca să ne păstrăm sănătatea. Viciile se înmulțesc. Cu băutul stăm bine. Cu fumatul stăm bine. Cu lipsa de interes pentru ceea ce mîncăm – la fel. Nu v-ați întrebat niciodată de ce bunicii noștri erau mai sănătoși?
De sănătate trebuie să avem grijă atunci cînd o avem. Nu e cazul să ne batem joc de ea. Iar noi ne batem joc, apoi dăm vina pe doctori că, vezi Doamne, nu pot lecui o boală, că trebuie să le plătești, că nu au suflet și așa mai departe. O fi și din aceștia, căci nu-i pădure fără uscături. Dar… Înainte de a-i pune la zid pe doctori, ar fi bine să ne gîndim foarte bine ce facem noi ca să fim sănătoși și să nu ajungem pe mîna medicilor atunci cînd ar putea fi mult prea tîrziu.