Muzeu cu acoperiș și geamuri noi, dar pereți vechi
Are peste 14 mii de exponate, dar nu pot fi vernisate. Este vorba de muzeul din Horodiște, care abia de rezistă între cei patru pereți ai săi. Chiar dacă acoperișul și geamurile sînt nou-nouțe, pereții stau să se prăbușească.
Edificiul a fost ridicat în anul 1895, din piatră adusă cu carul din Odesa. De fapt, piatra era destinată construcției bisericii. S-a decis să fie construită, în preajmă, și o școală primară, pentru a educa copiii în spirit creștinesc, afirmă Mihai Leva, directorul muzeului.
Prin anii 90 ai secolului trecut, școala a fost transformată în… muzeu. ”Am schimbat acoperișul, o parte din lemn, geamurile, am reparat podurile”, povestește directorul. Dar ce folos? ”Trebuie întăriți pereții, dar nu avem bani”, oftează dînsul.
Mihai Leva ne-a făcut și o mică excursie prin muzeu. Ne-a povestit, cu mult entuziasm, despre fiecare exponat care abia de se mai vedea printre materiale de construcție aruncate pe jos, la nimereală. ”Acest samovar este din aramă”, ne arată directorul spre un samovar care stătea ascuns parcă jos, pe o policioară. ”Au vrut să ni-l fure, dar nu a încăput pe fereastră”, continuă. Apoi arată spre o icoană, de pe care abia de se mai deslușește chipul Maicii Domnului. ”Este o icoană foarte veche. Doar aceasta ne-a mai rămas, celelalte ne-au fost furate, încă prin anii 80. Erau icoane de o valoare foarte mare. Hoții așa și nu au fost găsiți”, își continuă povestirea Mihai Leva.
Apoi ne-a relatat cum a reușit, într-un timp record, să adune mii de exponate. ”Am mobilizat și copiii, și părinții. I-am rugat să aducă la muzeu cele mai vechi lucruri pe care le aveau acasă, pentru că trebuiau să vină reporteri de la un post de televiziune. Copiii, pentru a se vedea ulterior la televizor, au adus tot ce au găsit de cuviință”, își amintește dînsul.
Toate bucuriile, însă, dispar atunci cînd Mihai Leva se gîndește la renovarea muzeului. De unde să ia bani? Îl doare sufletul, căci ține foarte mult la această instituție, pe care o conduce deja de zece ani.
”Doi ani la rînd, banii pentru muzeu au fost dați școlii. Eu înțeleg că și școala are nevoie de bani, căci acolo sînt sute de copii. Dar și muzeul are nevoie de bani, căci trebuie păstrat”, spune. Ar avea nevoie de măcar de 100 mii de lei. I-a mai rămas o singură speranță: consăteanca sa, Liliana Palihovici, care este, în prezent, vicepreședintă a Parlamentului. ”Multe lucruri frumoase s-au făcut la Horodiște cu ajutorul ei. Sper că, poate, ne va auzi și pe noi”, spune. Cu adevărat, speranța moare ultima.
Lasă un răspuns