La Ungheni viitorul sună bine. Sunet de bună calitate
Ziua bună se cunoaște de dimineață. Săptămâna bună se cunoaște de la o luni. Omul se cunoaște după fapte. Spune-mi cine-ți sunt prietenii și o să-ți spun cine ești… Deh, cum să nu dai dreptate celui care spunea că (virgulă) cunoștința este mama învățăturii?! Înțelepciunea noastră populară abundă de proverbe și zicători care, în fond, sunt niște concluzii generale, ce reies din anumite experiențe,prejudecăți și alte semne mai mult sau mai puțin creștine.
După toate semnele zilei de Luni și luând în calcul toate zicalele și proverbele la temă, mie ar trebui să-mi meargă bine toată săptămâna și chiar până la finele anului. Și, în cele ce urmează, o să detaliez. Într-o singură zi am reușit să cunosc Ungheniul, din punct de vedere cultural, de la pridvor până în subsol. La propriu și la figurat.
O vizită care a început la primărie, în cabinetul domnului primar și a sfârșit în subsol, în acordurile unul rock de cea mai înaltă probă artistică, în vizită la The Wax Road. Orașul – curat,frumos și îngrijit este asemenea unei anticamere spre Europa. Dragoste de țară, patriotism și mândrie la Ungheni nu sunt noțiuni de afișat pe lozinci și pancarte, ci, prin faptele și atitudinea localnicilor, sunt acțiuni firești materializate în fapte concrete. Despre felul în care am cunoscut Ungheniul o să vorbesc altă dată. Folclorul, tradițiile, meșteșugurile și unghenenii care fac cinste raionului și republicii sunt un capitol aparte și deloc de neglijat, care merită o atenție deosebită.
Azi recomand cu multă insistență și admirație The Wax Road, pentru că m-au cucerit de la primul acord. Băieții, tineri frumoși și talentați, poftim de-i cunoașteți dacă încă n-ați avut ocazia: Dan (Lead Guitar & Lead Vocal) Ion (Rhythm Guitar) Cristi (Bass Guitar & Back Vocal) Victor (Drums) nu au veleități de superstar, cum e ”de bon ton” la noi. Artistismul și statutul lor nu pare să fie afectat de faptul că au pus mâna să-și improvizeze și amenajeze singuri studioul într-un subsol, inclusiv să meșterească, cu mâinile lor mobilierul. Deci, repet, aceste detalii nu afectează compoziția, textele și, mai cu seamă sunetul formației, care este la cel mai înalt nivel artistic. Din ce am auzit astăzi, îndrăznesc să sper și chiar să insist asupra ideii că băieții aceștia au toate șansele să ducă rock-ul și hard rock-ul moldovenesc la alt nivel. Fără artificii și alt specific național – rock autentic, elaborat, asumat – deci, muncit.
The Wax Road a fost descoperirea mea de azi, o gură de aer proaspăt demnă de luat în calcul când facem referință la mișcarea artistică de azi și la punctele ei de reper pentru viitor. Rețineți acest nume și când descoperiți numele lor pe un afiș, nu ratați evenimentul. Între timp, băieții lucrează intens pentru albumul de debut și în curând sper să avem ocazia să ne revedem.
Sursa: confidential.md
Lasă un răspuns