Să facem cîțiva pași în lumea dansului
Dansul e o plăcere a ochiului, dar e necesar să știți că e nevoie de multă muncă pentru a fi un dansator bun. Mai multe despre dans am încercat să aflăm de la un specialist în domeniu, Nina Pricladov, coregrafa ansamblului de dansuri ”Struguraș” din Ungheni, dar și fostă balerină.
Care este formula unui dans bun? Mai mult talent sau mai multă muncă?
Dansul înseamnă multă muncă și talent. Sînt, însă, și multe cazuri cînd un copil are talent, dar nu muncește. Atunci, evident, nimic nu este posibil. Trebuie să fie în armonie talentul și munca asiduă. Cel mai important este ca acelui copil să-i placă ce face, să trăiască dansul, căci numai așa spectatorii vor simți ”focul” dansului. Măiestria poate fi obținută doar în timp.
Care este vîrsta la care poți să începi a dansa?
Nu este o limită de vîrstă în acest sens. Poți începe să dansezi și la o vîrstă fragedă, și la una mai înaintată. E nevoie doar de multă dorință și dragoste pentru ceea ce vrei să faci. Dar, evident, pentru fiecare vîrstă există dansuri speciale. Pentru cei tineri sau mici, de exemplu, mișcările sînt mai energice, mai sophisticate, căci e nevoie de un corp elastic, așa cum numai copiii îl au. Pentru cei mature sînt mai potrivite alt fel de dansuri. De exemplu, populare. Important, însă, pentru orice vîrstă, este artistismul, fără de care dansul nu va fi dans.
Ce calități trebuie să aibă un dansator?
Un dansator bun este, așa cum am mai spus, cel care muncește mult, are ambiție și vrea să ajungă undeva. Un dansator bun are caracter și, cînd vorbesc de character, mă refer și la bunăvoința sa, și la deschidere, și la încrederea în forțele proprii. În plus, este neapărată nevoie de multă insistență, perseverență și răbdare. Nu e atît de simplu să ai concerte peste concerte, unde, de fiecare dată, să dai tot ce e mai bun din tine.
Ce sfat ați da părinților care își doresc să-și vadă copiii dansînd?
E bine ca părinții să-și încredințeze copilul unui coregraf profesionist. Să aibă încredere în coregraf și să nu încerce să s eimplice în munca lui. Uneori, părinții se plîng de partenerul ales copiilor, de ce dansează cu acesta și nu cu celălalt? Părinții văd într-un mod, iar noi, coregrafii, analizăm lucrurile din punct de vedere tehnic. Uneori, ei sînt nemulțumiți că prea des îi chemăm la repetiții pe copii. Alții sînt nemulțumiți că prea mult îi ținem la repetiții. Mereu mă întreabă de ce îi învăț unul și același dans atît de mult timp. Ar fi bine ca părinții să înțeleagă că dansul e ca și o sculptură pe care trebuie să o modelezi încet, cu atenție și să lucrezi mult timp asupra ei.
Sfatul meu ar fi ca părinții să nu-și impună copilul să vină să învețe dansul. Copilul trebuie să-și dorească acest lucru și atunci, cu siguranță, va reuși. În caz contrar, doar își chinuie copiii.
Lasă un răspuns