Esențial | Aici e Moldova, nu Franța

Mai săptămîna trecută, îmi telefonă cineva. Era un număr de undeva, din străinătate. Dar glasul – foarte și foarte familiar. ”Unde te pot găsi?”, atîta m-a întrebat. Peste vreo jumătate de oră, intră în birou. Era una dintre bunele mele cunoștințe, stabilită de aproape 15 ani în Franța. O doamnă de o inteligență mai rar întîlnită.
A plecat din Moldova, după ce îi decedase soțul. Plecase la copiii ei, în România. Soarta i l-a adus în cale pe actualul său soț, un cetățean francez, pe care l-a urmat la el în țară. Nu am mai văzut-o de ani buni. A adus-o acasă nevoia.
”Demult trebuia să-mi aduc în ordine actele, dar tot nu reușeam să ajung în Moldova”, mi-a spus. Acum, lăsase totul și venise, nu înainte, însă, de a consulta site-ul Serviciului Stare Civilă din Republica Moldova. Așa au învățat-o europenii: să se informeze, apoi să purceadă la drum.
Și-a ales toate actele menționate pe acel site, și-a făcut copiile necesare, astfel ca procedura de transcriere a actului de care avea nevoie să nu dureze mult.
Ce credeți? Se pare că noi, care ne dorim să fim la fel de europeni ca europenii, una scriem și alta facem. A tot fost trimisă dintr-un loc în altul, fără să i se explice clar și pînă la capăt de ce. Buna mea cunoștință, fiind foarte educată de felul ei, a tăcut și a executat tot ce i s-a cerut. Cînd, parcă deja se apropia de sfîrșit, au mai apărut și alte cerințe. I s-a cerut să prezinte o listă de noi acte, despre care pe site-ul oficial al Serviciului Stării Civile nici nu se pomenea. Cică, așa trebuie.
Noroc să există tehnologiile informaționale și cei dragi i-au trimis, în scurt timp, și acele acte. Dar, în momentul în care iar a început să fie trimisă de la o ușă la alta, de la o instituție la alta, nu a mai rezistat.
”Renunț. Plec înapoi în Franța. Poate altă dată…”, îmi spunea. I se citea o tristețe de nedescris pe chip. Și o nedumerire totală. Nu și-a ridicat nici pentru o clipă ochii în sus ca să strecoare printre dinți: ”Cum trăiți voi aici, la Moldova asta?”. Nu. S-a tot întrebat de ce pe acel site oficial este scris una, dar, în realitate, e cu totul altceva? S-a tot întrebat de ce funcționarilor moldoveni le place atît de mult să poarte oamenii pe drumuri? ”Am obosit, își spun sincer. Îți imaginezi: am făcut 3000 de kilometri pentru un act pe care nu-l aveam pus la punct… Voi veni altă dată, cînd îmi voi face din nou curaj”, mi-a spus la despărțire.
Ce puteam să-i zic? Că funcționarii noștri așteaptă să le pui plicul pe masă și problema îți este rezolvată în cîteva clipe? Că fără bani nimic nu se rezolvă în țara asta? Că pe funcționarii noștri, plătiți din banii noștri, nu-i interesează omul? Că mulți dintre funcționarii noștri sînt puși în funcții doar pentru că sînt fideli unui sau altui partid?
Apropo, buna mea cunoștință mi-a mai spus că în Franța, ori de cîte ori are nevoie de un act,  trimite un email la autoritatea emitentă și, peste cîteva zile, îl primește, tot prin poșta electronică.