Iaca este, iaca nu-i

S-au împlinit trei ani de cînd avem un nou președinte, pe numele său Nicolae Timofti. Parcă este, parcă nu-i. Nu știu cum alții, dar eu cred că a făcut multe lucruri bune.
În primul rînd, ne-a demonstrat tuturor că Republica Moldova poate să se dezvolte și să meargă înainte, bine mersi, fără un șef de stat. Ei și ce dacă nu va avea cine oferi ordine și medalii? Ar fi chiar așa de mare pierderea?
În al doilea rînd, ne-a arătat tuturor fața noastră adevărată. Or, un președinte de țară trebuie să fie oglinda noastră, nu-i așa? Ei bine, ați văzut cum sîntem? Anemici, lipsiți de inițiativă, de vlagă.
Mă bucur că nu a mers din sat în sat, adunînd prosoape, pocloane și pîine cu sare, așa cum au făcut-o predecesorii săi. Le-a ajutat acestora cumva la ceva? Poporul a început să trăiască mai bine? Sau ei au înțeles ceva din vizitele lor în afara Chișinăului?
Deci, cred că Nicolae Timofti a făcut bine că a stat cumincior în reședința sa. Cel puțin, nu a cheltuit prea mult pentru deplasări. Cel puțin, i-a lăsat pe oameni să lucreze și nu i-a distras de la activitățile lor cotidiene. Se știe că la noi, cum vine un oaspete, trebuie să înfundăm cuptoarele, să întindem mese copioase.
Nu a deranjat prin aparițiile sale excesive pe la televizor. Oricum, nu prea avea ce să zică. Decît să vină cu minciuni, mai bine a făcut că a tăcut.
Președintele oricărui stat este, practic, un simbol. Și ar trebui să fie tratat ca atare.
Pe de altă parte, mă uit în jurul nostru, la vecinii noștri. România, de exemplu, îl are pe Klaus Iohannis. Ucraina – pe Pavel Poroșenko. E suficient să te uiți la ei și deja îți provoacă un respect deosebit. Primul – de o inteligență rară, calculat, dar ferm totodată. Ce mai, e neamț adevărat, chiar dacă s-a născut și a fost educat în România. Al doilea – hotărît în acțiunile sale și, din prima, își este clar că știe ce vrea.
Există la moldoveni o vorbă: după sac și peticul.
Al nostru președinte este așa cum este. Eu cred că există și o explicație. În România și Ucraina șeful de stat este ales de tot poporul. La noi – de cîteva zeci de persoane, fie și deputați. Vă amintiți cîte discuții au fost, cîte drumuri s-au făcut de la un birou la altul? Zic atotștiutorii că și saci cu bani s-au dat.
Așa ne trebuie dacă nu am vrut să ne alegem președintele cu toții, prin vot universal. Ne-au întrebat? Sigur că ne-au întrebat! S-au cheltuit milioane de lei pentru acel referendum de acum patru ani? S-au cheltuit! Doamne, cît de ușor poate fi prostit poporul! Știți de ce? Pentru că poporul preferă să privească doar televiziunile rusești și să-l idolatrizeze doar pe Putin. Nu vrea poporul să se informeze. Nu-i este interesant sau nu este în stare. Nu știu. Cert e că fiecare popor își merită soarta.