E catastrofă. Mare catastrofă!
”Cît se poate?”, cu această întrebare ne-am trezit luni, de bună dimineață. Ne-a telefonat la redacție Ion Radu din Romanovca, Ungheni, un om care a simțit pe propria piele deportările staliniste, apoi – toată batjocura sistemului sovietic. Cu peste 25 de ani în urmă, a fost în primele rînduri ale mișcării de renaștere națională. A sperat mereu că, într-o bună zi, ne vom ridica în picioare și vom trăi mai bine.
”Nu avem minte. Ne-a spălat creierii sistemul comunist”, spune acum, cu tristețe și indignare în glas. ”Niște bandiți ne fură țara, iar lumea tace. Ajunge, oameni buni! Trei luni de zile ei tot fac un guvern… Toți tac și numai se miră”, mai adaugă.
Duminică, la Cornești s-au adunat ”ultimii mohicani” ai renașterii naționale. Au rămas puțini, iar anii și-au luat ce-i al lor. ”Pentru ce am luptat? Pentru ce am riscat cu funcțiile pe care le aveam, cu familiile, cu libertatea noastră?”, se întreabă ei.
Atunci, în anii 80 ai secolului trecut, era foarte riscant să-ți spui cuvîntul, să ceri limbă și alfabet, să ceri dreptate și adevăr. Ei au făcut-o. Mergeau, duminică de duminică, la Chișinău, la ”Teatrul verde”, pentru a participa la acele întruniri, pentru a-i asculta cu sufletul la gură pe scriitori. Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari… Oare ce-ar spune ei acum, dacă ar trăi?
”E o catastrofă. Mare catastrofă! Unde mergem?”, tot spune Ion Radu. Un sfert de secol a tot sperat. Visele lui, dar și ale miilor dintre cei care, acum un sfert de secol, luptau pentru independență și libertate, se năruiesc văzînd cu ochii.
Ei nu mai pot pleca în străinătate, unde ar avea un trai mai bun. Au cîte 70-80 de ani. Dar nici aici nu mai pot trăi.
”După 50 de ani de muncă, am o pensie de 1500 de lei. 1500 de lei! Asta-i pensie?”, întreabă dînsul cu un glas tremurînd. Dacă, la începutul anului trecut, pensia lui era de 100 de euro, acum e de doar 68 de euro. Cine știe cît va fi peste cîteva luni.
Dar nu acest lucru îl doare cel mai mult. Tristețea lui vine din faptul că au ajuns la guvernare oameni care nu merită nici pe departe să fie în Parlament sau în Guvern, oameni care se gîndesc doar la interesele proprii, iar țara pentru ei este un loc unde pot să fure, să acumuleze bogății peste bogății. Cine ar putea să ne salveze? Ion Radu din Romanovca are un răspuns la această întrebare: oamenii, dacă ar fi la fel de curajoși ca cei din anii 80 ai secolului trecut, dacă ar ieși în stradă să ceară din nou dreptate și adevăr. Fără persoane oneste nu ne vom mișca înainte.
Întrebarea e: avem pe cineva onest și bine intenționat în țara asta?
Lasă un răspuns