Fii stăpîna propriei vieți

Nu există întîmplarea. Există o invizibilă mînă a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat. Inevitabil, privim mereu în urmă. Fiecare zi trăită devine trecut. Un trecut, în care mereu vom privi. Uneori, cu nostalgie, alteori – cu regret. Uneori, cu bucurie, alteori – cu tristețe. Eu mă simt bine privind, din cînd în cînd, înapoi. Sînt amintiri pe care le privesc cu drag și dor, altele – deși m-au durut, îmi aduc bucuria că m-au transformat în femeia care sînt.
Cu toții am greșit și nu o singură dată. Nu trebuie să te rușinezi de un trecut plin de greșeli. Trebuie să te rușinezi doar dacă faci și în continuare aceleași greșeli. Ironia vieții este că aproape nici o lecție nu o înveti rîzînd, ci plîngînd.
Parcă liniștea mă caută și nu mă găsește… Cineva i-a dat greșit adresa mea. Parcă oamenii sînt din ce în ce mai grăbiți, mai nerăbdători, mai răutăcioși. Parcă, uneori, prea văd gunoiele din pragul altora, iar pe-ale lor le bagă sub preș. Simt un gust amar de îndepărtare de oamenii, pe care îi țineam în sufletul meu ca pe niște bibelouri, într-un loc ferit, cu teama de a nu se sparge. Pînă la urmă, inevitabilul se întîmplă. Se sparg. Se transformă în ceva, în altceva. De nerecunoscut.
A sosit timpul să mă scutur de colbul amintirilor care mi-au încătușat inima prea multă vreme. A sosit timpul să iert, să uit, să nu mai caut răspunsuri la întrebările la care nu s-a dorit a răspunde.
A sosit timpul să am mai mult timp pentru ceea ce îmi place mie. A sosit timpul să privesc către cer și să mulțumesc pentru ce am. A sosit timpul să fiu stăpîna propriei mele vieți.
,,Un împărat a prins un tînăr supus care vîna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va elibera dacă va răspunde la întrebarea: ”Ce vrea, de fapt, femeia”? Tînărul și-a întrebat mama, sora, verișoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns concret. A chemat și o vrăjitoare bătrînă și urîtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiția că, după ce va fi eliberat, o va lua de soție. Neavînd altă soluție, el a acceptat.
Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost simplu: ”Femeia, de fapt, dorește să fie stăpîna propriei sale vieți!”.
Împăratul l-a eliberat imediat pe tînăr. A urmat nunta și noaptea nunții. Mare i-a fost mirarea cînd a găsit în pat o fată tînără, deosebit de frumoasă, care i-a spus: ”Pentru că te-ai ținut de cuvînt, jumătate de zi voi fi bătrînă și urîtă, iar cealaltă jumătate de zi voi fi ca acum. Trebuie să alegi tu în care jumătate să fiu tînără și în care – bătrînă”.
Tînărul căzu pe gînduri: să rîdă toți de el văzîndu-l alături de o femeie bătrînă și urîtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tînără fermecătoare? Sau să se plimbe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni, iar noaptea…
În cele din urmă, el i-a spus ei să aleagă cum crede că e mai bine. Imediat a venit și răspunsul: ”Voi fi tot timpul tînără și frumoasă, pentru că am găsit bărbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpînă pe propria viață!”.
Morala: ,,Fiecare îşi construieşte propria viaţă sau şi-o distruge după regulile pe care şi le impune. Sau după regulile pe care refuză să şi le impună. Acesta este unul din marile secrete ale vieții: să-ți vindeci sufletul prin intermediul simțurilor și simțurile – prin intermediul sufletului”.