Eminescu și politicienii de pe Bîc

Știți de ce negocierile pentru crearea unei coaliții de guvernămînt bat pasul pe loc? Pentru că politicienii noștri nu au timp să analizeze pe îndelete propunerile venite din partea colegilor. De exemplu, toată săptămîna trecută au trebuit să învețe poezii de-ale lui Eminescu. Sau să și le reamintească pe cele învățate încă în școală. Au trebuit să-și schițeze cîteva variante de răspuns, în dependență de cum le va fi adresată întrebarea. Dacă, de exemplu, vor fi întrebați: ”Care e poezia dumneavoastră preferată”, răspunsul va fi într-un fel. Dacă ești întrebat: ”Ce poezie a lui Eminescu s-ar potrivi timpurilor pe care le trăim?”, e cu totul altceva.
Nu au dat greș, căci reporterii de pe la televiziunile noastre au dat buluc peste ei, ca de obicei, la bustul lui Eminescu din capitală atunci cînd aceștia au venit să depună flori. Ca de obicei, i-au pus să recite poezii. Oare e greu să gîndești și alte întrebări?
De vreo cinci ani asistăm la acest spectacol de prost gust. Reporterii adresează una și aceeași întrebare, politicienii arată că știu pe de rost versuri de-ale lui Eminescu.
Și dacă nu ar ști, ce s-ar întîmpla? Am fi mai nefericiți? Pensiile și salariile s-ar micșora? Vara ar întîrzia? Ei, însă știu. Se pregătesc!
Reprezentanții forțelor de dreapta au în minte, iar unii chiar și recită, an de an, aceleași versuri din ”Scrisoarea III”: ” Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în  smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”. Cu cît pafos au fost recitate aceste versuri de către liberalul Valeriu Munteanu. Probabil, smintiți și mișei, în viziunea dînsului, sînt toți, cu excepția, bineînțeles, a liberalilor. Cu același pafos recita aceleași versuri, acum cîțiva ani, și Alexandru Tănase, pe atunci liberal-democrat.
Pentru reprezentanții forțelor de stînga de pe la noi cea mai îndrăgită poezie este – cum altfel? – ”Împărat și proletar” și, mai ales, următorul apel: ”Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/ Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,/ Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/ Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!”. O tot zdrobim, de la 1917 încoace. Ei și? Unde am ajuns?
Apropo, ”Scrisoarea III” a fost publicată în 1881, iar ”Împărat și proletar”  – în 1847. Adevăr a spus Eminescu. La mai bine de un secol de atunci, sînt mai actuale ca oricînd, de parcă ar fi fost scrise chiar acum. Teamă mi-i că la fel de actuale vor fi și peste 20 de ani, și peste 50, și peste 100.
Și încă ceva. Dacă aș fi în locul politicienilor noștri, aș evita să recit în fața camerelor de luat vederi poezii. E treaba actorilor. Politicienii au alte treburi, mult mai importante.