”Am învățat limba română pentru Mihai Eminescu”

În fotografie: Pe banca ”Expresul”, la o discuţie cu Ali Narcin
În fotografie: Pe banca ”Expresul”, la o discuţie cu Ali Narcin

Interviu cu Ali Narcin
Ali Narcin este un talentat scriitor şi traducător turc, primul și unicul turc care l-a tradus pe marele Eminescu direct din limba română, şi nu prin intermediul unei limbi de circulaţie internaţională. Are la activ opt cărţi cu poezii, 37 de cărți despre civilizația antică, două cărţi cu poeziile lui Eminescu traduse în turcă.
În luna octombrie, dînsul s-a aflat în vizită la Ungheni, iar noi nu am ratat ocazia să-l invităm la o discuţie pe banca ”Expresul”.
Cum ați ajuns la Ungheni, domnule Ali Narcin?
La invitația Alei Mutilică. Nu am cunoscut-o personal pînă a ajunge aici. Cu ceva timp în urmă, însă, am primit de la ea un mesaj, prin care mă invita la biblioteca din Ungheni,  pentru a-mi prezenta cărțile. Este vorba de poeziile lui Mihai Eminescu, traduse în turcă. I-am răspuns atunci că nu pot veni la data solicitată de ea şi am convenit asupra unei alte perioade. Iată că acum sînt la Ungheni şi mă bucur că am ajuns aici.
Este prima dumneavoastră deplasare în Republica Moldova?
Nu. Prima vizită am efectuat-o tot în acest an, în luna septembrie, cînd am participat la Congresul mondial al eminescologilor din Chișinău. Cea de a doua vizită este aici, la Ungheni.
Cum vi se pare Ungheniul? Ați reușit să vedeți ceva?
Am vizitat fabrica de ceramică, fabrica de covoare, am fost la Muzeul de istorie şi etnografie, la  podul feroviar peste Prut. Să ştiţi că mi-a plăcut Ungheniul, pentru că este un oraș liniștit. E confortabil aici.
Ce v-a plăcut cel mai mult?
Muzeul. Am văzut acolo exponate vechi şi foarte vechi, ceea ce, de fapt, reprezintă și domeniul meu de activitate. Eu sînt de formaţie istoric, specializat în civilizația antică. Nu puteam să trec cu vederea astfel de obiecte. Mi-a atras atenția, în mod special, o barcă străveche, ce a fost găsită, relativ nu demult, în rîul Prut. De asemenea, am rămas impresionat şi intrigat totodată de cîteva oase de elefant și mamut, găsite tot la Prut.
Pînă a veni aici, ştiaţi ceva despre Ungheni?
Nu, nu știam nimic. Acum, însă, am reușit să aflu multe.
Cunoașteți foarte bine limba română, unde ați învățat-o?
Am locuit în România 14 ani. Nu știu chiar la perfecţie româna, dar o înțeleg bine și o vorbesc. Am învățat-o pentru Mihai Eminescu.
Dar pe Eminescu unde şi cum l-ați descoperit?
Era în anul 1990, iar eu mă aflam la Cluj-Napoca. În mediul în care eram, lumea vorbea despre Eminescu. Am întrebat, la un moment dat, cine este Mihai Eminescu? Mi s-a răspuns că este poet. Nu știam, la acea oră, nici măcar ce înseamnă în română ”poet”. De atunci am început să studiez mai mult. Am ajuns, ulterior, la Ipoteşti, în satul lui de baştină. Îmi amintesc că atunci am lăsat un mesaj în cartea de oaspeţi a casei-muzeu de acolo, care suna cam aşa: ”Eu sînt poet turc şi voi traduce poeziile tale în turcă”. După 18 ani, a apărut prima carte cu poeziile lui Eminescu, traduse de mine în limba turcă. De cînd a apărut această carte, turcii știu cine este Eminescu. Am scris foarte multe despre poet. Am băgat în capul cititorului turc numele lui Mihai Eminescu.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră personal Mihai Eminescu?
O cameră cosmică, în care stă Mihai Eminescu și scrie cuvinte cosmice. Spun asta, pentru că el are multe poezii despre univers, nu doar de factură romantică. Am lucrat foarte mult la poemul  ”Luceafărul”, pentru a-l traduce. Cel mai tare, însă, îmi plac ”Scrisorile” lui.
Păi, Eminescu vorbeşte aici despre lupta românilor împotriva Imperiului Otoman.
Dar nu lasă arta pe planul doi şi nu-şi pierde spiritul de obiectivitate.
Cîte poezii de-ale lui Eminescu ați citit și aţi tradus?
Prima carte are 61 de poezii, a doua… Nu știu numărul, dar cred că sînt cam tot atîtea. Acum lucrez la poeziile lui Lucian Blaga. Îmi place mult opera lui Mircea Eliade, a lui Panait Istrati.
V-ar plăcea să reveniţi la Ungheni?
Da. Voi reveni neapărat, pentru a studia mai amănunţit obiectele vechi pe care le găzduieşte muzeul din Ungheni. Mi-ar plăcea să mă plimb pe malul rîului Prut, poate descopăr și altceva. Este interesant faptul că aici, în zonă, din cîte se cunoaşte, nu au trăit niciodată elefanţi sau mamuţi, dar oase de ale lor au fost găsite în locurile respective. Este un mister, care trebuie dezlegat. Deci, următoarea mea vizită la Ungheni va fi în calitate de istoric, nu de scriitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *