Dor de o lume mai bună

Românii au un cuvînt foarte frumos, care exprimă o dorință arzătoare, împletită cu regret – dorul. Pe lumea asta toate lucrurile au un gust mai bun după ce le-am dus dorul. Lipsurile materiale nu înseamnă nimic în comparație cu dorul de a trăi.
Viața m-a învățat un lucru: dacă dracul pare a fi negru, cel mai probabil chiar așa și este. Și, oricît te vei zbate, vine cîte o zi în care nu te-ai da jos din pat nici de frica morții. Nici cel mai insistent telefon nu te scoate din starea de amorțeală. Poate să ningă, să plouă, să cadă meteoriți sau să erupă un vulcan… Ție nu-ți pasă.
Ce să faci cînd viața te plesnește frontal?
Simplu: să zîmbești! Știu, nu-i tocmai ușor, dar sînt situații în care, pur și simplu, nu merită să faci ulcer, să te consumi și să te enervezi. O spun eu, probabil cea mai colerică și impulsivă ființă de pe fața Pămîntului!
Așadar, dragii mei, dacă nu v-ați luat BAC-ul, dacă mai aveți restanțe, dacă nu aveți bani de chirie, dacă v-ați certat cu părinții sau cu partenerul de viață, dacă v-a părăsit iubitul sau iubita sau, și mai rău, v-a înșelat, nu prea puteți face mare lucru.
Sigur, bocind în fiecare noapte și udînd perna, rezolvați măcar ceva: vă descărcați. Dar abordarea inteligentă în a soluționa problema este, fără îndoială, un zîmbet ștrengăresc: “Așa, și?”.
Veți mai suferi o vreme, peste vară veți învăța mai mult pentru a vă lua examenele – toate se pot da și la anul. Nici o iubită și nici un iubit nu e de neînlocuit, banii vin și pleacă, chiria o dregeți cumva, iar pe părinți sau partenerul de viață nu puteți fi supărați la infinit. În acest fel vă veți scuti măcar buzunarul de medicamente antidepresive, de ședințe la psiholog sau de internări la urgență.
Îvață-te, iubite cititor, să fii recunoscător. Soției sau soțului, care sforăie toata noaptea.
Pentru că doarme acasă cu tine și nu cu altcineva! Hainelor care sînt puțin cam strîmte, pentru că înseamnă ca ai destul de mîncare. Fiicei tale care se plînge că trebuie să spele vasele, pentru că înseamnă că este acasă și nu pe străzi. Impozitelor pe care le plătești, pentru că înseamnă ca ești angajat. Umbrei tale care te însotește la muncă, pentru că înseamnă că ești afară, la lumina soarelui.
Tuturor nemulțumirilor spuse la adresa guvernului, pentru că înseamnă că avem libertatea de expresie. Zgomotului pe care trebuie să-l suporți de la vecini, pentru că înseamnă că poți auzi. Soneriei care te trezește în zorii zilei, pentru că înseamnă ca ești viu.
Unii oameni spun că sînt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în viață.
Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sînt flori în apropiere?”. Răspunsul ei este uțor de intuit: „Nu ştiu dacă sînt flori, dar acolo, în mormanul acela de gunoi, poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost.
Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut nici unul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte.
Vedeţi, voi, musca nu ştie decît unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se află  irişii sau zambilele.
Așa și oamenii, unii sînt asemenea muștelor, iar alții – asemeni albinelor.
Alegerea vă aparține… Vreți să fiți muște? Sau vreți să fiți albine?
Morala: ,,Nu-ți pierde timpul cu nimicuri. Dumnezeu te-a trimis pe lume să-l înlocuiești, dîndu-ti viața cu împrumut, nu ca un dar veșnic.”
Ala Mutilică