Un mare act de dreptate: reabilitarea unui nume uitat pe nedrept
”Cine nu l-a citit pe Dumitru Moruzi, nu are dreptul să se numească intelectual”. Declarația îi apaține scriitorului Vladimir Beșleagă și a fost făcută la Ungheni, pe 23 octombrie, în ziua în care biblioteca publică din sectorul Dănuțeni al Ungheniului a marcat 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a scriitorului.
”De cum am ajuns aici, la Ungheni, parcă am intrat în lumea în care a trăit Moruzi”, a spus Vladimir Beșleagă. Istoricul Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni, avea să explice de ce a avut acest sentiment scriitorul: ”Prin anul 1986, îmi făceam teza de licență, despre istoria Ungheniului. Erau foarte puține materiale. M-am întrebat atunci: de ce Ungheniul e atît de văduvit de personalități, de oameni care au relatat despre această localitate? Am avut norocul să dau, la biblioteca Academiei de Științe, peste o doamnă, care m-a dus în fondul de carte interzisă și mi-a arătat lucrările lui Dumitru Moruzi. Am citit totul ce era acolo. A fost o adevărată revelație. În romanul său ”Pribegi în țara răpită” am dat de pasaje și despre satul meu, Valea Mare, nemaivorbind de Ungheni și Dănuțeni. Întreaga sa operă se bazează pe observațiile sale care le făcuse aici, pe malul Prutului”.
Iată că peste aproape 20 de ani de la acea descoperire a lui Vasile Iucal, acum oricine poate să se apropie de opera celui ce a fost Dumitru Moruzi.
Chiar recent, au apărut de sub tipar cele trei romane ale sale, nuvelele și povestirile sale de factură memorialistică, studiile sociale, poeziile – toate înmănucheate în două volume.
”Moruzi e ziua noastră de ieri, de azi și de miine, pentru că Moruzi a spus adevăruri eterne care rămîn valabile și azi, și mîine și răspoimiine”, a subliniat Vladimir Beșleagă, remarcînd, totodată: ”Pînă nu demult ziceam: sărmana Basarabie nu a avut scriitori un secol întreg de la 1812. Și mai zicem: a venit Druță care a acoperit perioada asta cu opera lui. După ce l-am citit pe Dumitru Moruzi, am zis că Moruzi e multe peste Druță, peste mulți alții. Este cel care umple un secol întreg. Este o comoară”.
”Opera pe care a lăsat-o ca moștenire reprezintă sufletul nostru de ieri, dar și de azi. Este de datoria noastră ca Dumitru Moruzi să fie cunoscut de noi, de copiii noștri”, a spus și vicepreședintele raionului, Petru Langa. Iar viceprimarul de Ungheni, Eduard Balan, a adăugat: ”Este necesar de a promova astfel de personalități, cum este Dumitru Moruzi”.
Atît Dumitru Moruzi, dar și tatăl său, Constantin Moruzi, descendent dintr-o familie domnească, au foarte multe în comun cu Ungheniul. Primul și-a petrecut aici copilăria și tinerețea, cunoscînd îndeaproape oamenii și locurile. Al doilea, fiind refugiat la Ungheni, și-a făcut o gospodărie frumoasă aici, a construit o biserică, unde își doarme acum somnul de veci. Oamenii din partea locului îi ziceau cu drag ”kneazul Moruzi”.
În anul 2000, Vasile Iucal a propus să fie organizat la Ungheni un muzeu consacrat lui Dumitru Moruzi, deoarece ”pentru orașul Ungheni el este cel mai mare scriitor, prin atitudinea sa față de problema basarabeană, față de neamul românesc”. Nu-l avem nici pînă în prezent.
Acum, același Vasile Iucal a propus ca bibilioteca din Dănuțeni să fie transformată într-o bibliotecă-muzeu ”Dumitru Moruzi”. Primul pas în acest sens a fost făcut. Pe masa Consiliului raional Ungheni se află un demers al Direcției Raionale Cultură și Turism în vederea conferirii numelui lui Dumitru Moruzi acestei biblioteci. Un act de dreptate a fost și conferința științifică ”Dumitru Moruzi, un clasic și un optimist”, în care a pus mult suflet directoarea bibliotecii, Tatiana Mihăiescu și la care au fost prezenți oameni de calitate.
În 2015, se împlinesc 165 de ani de la nașterea lui Dumitru Moruzi. Cu acest prilej, s-a propus ca anul 2015 să fie declarat la Ungheni ”Anul Moruzi”, căci încă foarte multe sînt de făcut pentru a rebilita numele acestei familii.
Lasă un răspuns