Raisa Andriuţă: “Nu încetez să admir bunăvoinţa şi amabilitatea francezilor”
În luna aprilie, se împlinesc zece ani de cînd au loc, anual, schimburi şcolare între copiii nisporeneni şi cei francezi, datorită Antenei Nisporeni a Alianţei Franceze din Moldova.
Cu ocazia acestui eveniment, i-am solicitat un interviu directoarei Antenei Nisporeni, Raisa Andriuţă
Iată că s-au împlinit zece ani de la primul schimb şcolar între copiii nisporeneni şi cei din Franţa. Vă mai amintiţi cum a început?
La finele anului 2003, am iniţiat o corespondenţă între patru elevi de la noi şi semenii lor de la gimnaziul “Jean Moulin” din St. Amand-Montrond. În scurt timp, la inceputul anului 2004, am primit o invitatie pentru un sejur în familiile unor copii de acolo. Am acceptat-o şi, în aprilie acelaşi an, după o călătorie de două zile şi două nopţi cu autocarul, am ajuns la Paris, unde ne aşteptau prietenii noştri, familia Broussaud. Au urmat două săptămîni la gimnaziu. Cei patru elevi: Cristina Chirvas, Olga Gheorghiev, Elena Andriuţă şi Ion Ulinici, s-au încadrat din prima zi în sistemul şcolar francez. Mergeau, cu colegii lor, la ore, erau foarte harnici şi curioşi, făcîndu-i astfel pe francezi să descopere ţara despre care mulţi dintre ei nici nu auziseră. Au urmat şi alte deplasări. Pînă în 2007, doar noi am mers în Franţa.
Cum i-aţi convins pe francezi să vina în Moldova?
Din 2006, am început colaborarea cu un alt gimnaziu, care participa deja în schimburi şcolare cu instituţii din Anglia, Germania şi Italia. Cei de acolo au acceptat imediat invtaţia de a vizita Moldova. Prima vizită au făcut-o în 2008. Am avut noroc să-l avem alături pe Fabrice Dubus, care s-a dovedit a fi un mare iubitor al tradiţiilor şi obiceiurilor moldoveneşti.
Ce le-aţi propus oaspeţilor francezi, de-a lungul anilor, aici, la noi?
Ei vin, de obicei, în iulie-august, pentru o perioadă de două săptămîni, timp în care încearcă să descopere cultura şi civilizaţia noastră. Alături de ei, am descoperit şi noi propria ţară, vizitînd locuri precum: Ţîpova, Saharna, mănăstirile Hîncu, Căpriana, Curchi, Casa-muzeu Puşkin de la Dolna, Podul Eiffel şi fabrica de ceramică din Ungheni. Am învăţat, totodată, să punem în valoare locurile şi oamenii interesanţi din Nisporeni. Împreună am realizat multe proiecte, printre care: expoziţiile de fotografii şi texte “Portaraits des moldaves”, “Locuinţe nisporenene şi saint-amandoise”, “Mărţişor – tradiţie moldovenească”. Am descoperit benzile desenate , oferite cu mult drag de prietenii noştri francezi.
Se ştie că, pentru realizarea oricărui proiect, e nevoie şi de bani. Cine vă susţine în acest sens?
În mare parte, familiile copiilor, dar am beneficiat, uneori, de suport şi din partea primariei, a Consiliului raional şi, desigur, a Alianţei Franceze. Totuşi, sponsorizarea ramîne la noi un act neobişnuit. Şi e păcat, pentru că o investiţie în copii este, de fapt, o investiţie în viitorul nostru.
Ce credeţi că învaţă copiii din vizitele în Franţa?
În primul rind, învaţă să călătorească. În al doilea rînd, exersează limba franceză, pot vedea şi simţi cum trăieşte o familie franceză, pot înţelege felul de a fi al francezilor.
Ce sfaturi le-aţi da profesorilor care ar dori să organizeze asemenea schimburi şcolare?
Mai întîi, e nevoie sa găsească o instituţie deschisă spre colaborare. Cu tehnologiile de azi nu e greu. Relaţiile trebuie să fie sincere, transparente, iar paşii – consecvenţi. E foarte important să fii tu însuţi, să prezinţi realitatea moldovenească aşa cum este. O colaborare de felul acesta se transformă într-o prietenie, iar o prietenie e ca o floare în ghiveci: are nevoie de îngrijire şi de multă dragoste ca să inflorească.
Cum veţi sărbători cei zece ani de schimburi şoclare?
Vara aceasta, îi vom găzdui din nou pe prietenii noştri din Franţa. Vom sărbători cu ei, discret, la un frigărui şi o vorbă bună, alături de părinţi, profesori şi copii. Sîntem o echipă de profesionişti, plini de dinamism şi sperăm ca aceste schimburi să fie cît mai longevive.
Lasă un răspuns