Mihaela Jardan: Despre cum poţi începe viaţa de la zero
Faptul că pleacă mulţi medici peste hotare în căutarea unui salariu mai bun, nu este o noutate. O noutate este dacă aceştia se pot adapta noilor cerinţe şi reuşesc să muncească în acelaşi domeniu. Mihaela, medic neurolog stabilit în Germania, este un exemplu în acest sens. Cum a reuşit să schimbe viaţa din Republica Moldova pe una din Germania afli în interviul de mai jos.
Cît de adevărat este stereotipul precum că germanii mănâncă doar varză murată şi beau foarte multă bere?
Mâncarea germană mie nu îmi place. Meniul lor e constituit aproape numai din cartofi şi carne în diverse forme. Mănâncă destul de des varză murată sau călită, supe creme. Aproape toate mâncărurile sunt cu sos, ceea ce pentru noi e neobişnuit. Porţiile sunt imense şi cei care vin din estul Europei nu reuşesc să le mănânce. Ceea ce îmi place la ei e berea, e foarte variată.
Cum ai ajuns dintr-o studentă din România să profesezi medicina în Germania?
N-a fost chiar uşor să mă adaptez sistemului de sănătate din Republica Moldova, după absolvirea unei facultăţi din România. Eu veneam cu o altă abordare, cu alte cunoştinţe şi cu alte viziuni. Chiar dacă n-am fost mulţumită de sistemul de sănătate, în schimb, am avut parte de oameni minunaţi, de la care am învăţat multe lucruri. Le sunt recunoscătoare tuturor.
După absolvirea rezidenţiatului, în 2008, am beneficiat de o bursă de cercetare la Clinica Universitară „J. W. Goethe”, departamentul de Neurochirurgie, din Frankfurt am Main, Germania. Acolo, timp de 6 luni, am învăţat o tehnică prin care se sporeşte siguranţă intervenţiilor neurochirurgicale (în special în cazul intervenţiilor pe creier). Era o noutate pentru Republica Moldova şi am introdus-o cu succes în practică, cu susţinerea Prof. Dr. Zapuhlih. În Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie activează profesori deschişi spre nou, care mereu tind să amelioreze calitatea serviciilor medicale.
Ţi-ai dorit o schimbare în viaţa ta, a fost greu să te decizi să pleci?
În Clinica din Frankfurt am rămas impresionată de calitatea muncii prestate, de curăţenie, de disciplină, de prestanţa medicilor. După ce am revenit acasă, mi-am zis că eu sunt capabilă şi merit ceva mai mult decât posibilităţile ce mi se ofereau în Moldova. Timp de câteva luni am învăţat germană intensiv, în acelaşi timp făcând gărzi şi muncind mult în spital. Îmi aduc aminte că oriunde mergeam – aveam în căşti limba germană .
La nici un an de la revenirea mea din Germania dădeam deja interviuri de angajare la două clinici din Germania. Am fost acceptată de ambele, eu am ales o clinica de Urgenţe la care activez până în prezent.
Cum te-ai acomodat acolo?
Orice început e greu. Numai faptul că începi să lucrezi într-o ţară străină, să vorbeşti zilnic o altă limba, să te adaptezi mediului social e deja un stres mare. Am fost iniţiată în sistem de colegii din România, am mai făcut greşeli, am învăţat din ele şi acum mi-e mai simplu.
Cum au arătat primele luni acolo?
Au fost luni grele. În Germania e un sistem birocratic vast. A trebuit să mă înregistrez peste tot, să completez o sută de formulare, primeam o grămadă de scrisori cu informaţii pe care nu prea le înţelegeam. În prima zi, după ore de alergat pe la diverse birouri, am vrut să-mi fac valiza şi să plec acasă.
Deşi aveam un nivel acceptabil de germană, a trebuit să depun şi aici eforturi că să înţeleg ce mi se spunea. A trebuit să învăţ multe lucruri organizatorice, noi strategii de tratament, altă abordare a pacientului, dar te adaptezi, că n-ai încontro. Totul se face foarte repede aici şi eficient totodată.
Ce frumuseţi ale Germaniei ai reuşit să vizitezi?
În Germania am reuşit să vizitez multe locuri. Cel mai mult m-a impresionat oraşul Weimar. Centrul vechi istoric al oraşului a fost înscris în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO in anul 1998. Aici au locuit personalităţi marcante ca: Goethe, Schiller, Nietzsche etc.
Hamburg-ul e un oraş foarte frumos, e un oraş măreţ. Berlin-ul e plin de istorie şi merită vizitat. Am fost de câteva ori la Marea Baltică (e cam la 90 de km de mine), care e frumoasă în felul ei.
Care sunt cele mai mari off-uri pe care le ai vis-à-vis de sistemul nostru medical, comparativ cu cel din Germania?
E o mare diferenţa. Nici nu ştiu cu ce să încep.
În Germania asigurarea nu este absolut obligatorie, dar aproape toţi o au. Sumele plătite pe lună, depăşesc 300 euro. Nu e puţin, chiar şi pentru salariile de aici. Acum imaginaţi-vă de ce servicii medicale beneficiază pacientul neamţ, în moment ce plăteşte atâta pe luna. În Moldova, asigurarea pe an e cam 300 de euro. Serviciile sunt pe măsură.
În Germania nu există o casă de asigurări ce ar deţine monopolul. Acesta este un lucru bun, după părerea mea. Concurenţa nu poate să fie decât în beneficiul pacientului.
În Moldova nu doar că se investesc foarte puţini bani în sistemul de sănătate, dar aceştea mai sînt şi gestionaţi prost. Se cheltuie sume enorme de bani pe medicamente absolut ineficiente. Nu se investeşte decât foarte puţin în aparatură performantă. Colegii din Moldova merg pe la congrese internaţionale, învaţă multe lucruri şi când ajung să le aplice în practică – nu prea au cum. E frustrant!
Nu mi se pare deloc corectă concentrarea tuturor resurselor în Chişinău. În fiecare centru raional sau măcar la câteva centre raionale adiacente ar trebui să existe un aparat performant de investigaţie, cum ar fi Tomografia Computerizată, ce ar permit diagnosticarea mai rapidă a maladiilor şi, respectiv, initierea precoce a tratamentului. Infrastructură noastră nu ne permite luxul de a avea servicii medicale bune nu doar în capitală. Pe drumurile noastre este extrem de dificil să transporţi un pacient în stare gravă.
În Germania se lucrează foarte mult cu medicii de familie. Ei nu sunt concentraţi în policlinici, ca la noi. Fiecare are un cabinet şi e responsabil de o anumită arie. Ei nu primesc salariu de la stat, firma de asigurări le plăteşte direct salariul, iar ei gestionează banii cum ştiu mai bine. Medicii de familie au grijă şi îşi cunosc foarte bine pacienţii. De aceea, aceştea ajung în stare foarte gravă la spital cu mult mai rar decât în Moldova. Aici se acordă o atenţie sporită prevenirii maladiilor şi evitării complicaţiilor din cauza bolilor deja instalate. Maladiile banale se tratează ambulant, astfel evitându-se supraîncărcarea spitalelor şi cheltuielile aferente aflării pacientului în spital.
Prea puţin se investeşte în dezvoltarea profesională a medicilor, ceea ce este o mare greşeală. Cum putem vorbi de performanţă, dacă mulţi au rămas în urmă cu noutăţile din medicină.
Medicii au salarii mizere în Moldova, mi se pare atât de nedrept. Atâţia ani petrecuţi în facultate, atâtea examene grele, atâta responsabilitate şi la urmă îţi ajung banii doar că să supravieţuieşti. Toate discuţiile astea despre mită nu-şi au rostul. Credeţi-mă, nu e un sentiment plăcut să speri că vreun pacient te va mulţumi cu 100 de lei, pentru că tu ai de plătit servicii comunale, de hrănit copii etc. Munca prestată trebuie remunerată corespunzător. Punct!
Condiţiile din spitalele germane sunt net superioare, pacienţii au acces la investigaţii performante.
Sistemul social e foarte bine pus la punct. Statul investeşte mulţi bani în recuperarea pacienţilor. Există mai multe trepte de recuperare în funcţie de gravitatea bolii. Scopul lor e de a integra ulterior pacientul mai bine atât în viaţă socială, cât şi profesional. În Moldova, din păcate, nu avem atît de multe posibilităţi, pacienţii rămân ulterior marginalizaţi social.
Acum ce te leagă de ţara natală?
De casă mi-e dor mereu, încerc să vin în Moldova cât de des pot. Vacanţele le petrec cu familia mea din Moldova, mă mai vizitează şi ei din când în când. Am fost implicată şi în câteva proiecte moldo-germane, am realizat anumite contracte de colaborare cu spitale din Moldova, am mai facilitat accesul la câţiva medici din Moldova la nişte stagii aici. Încerc pe cât e posibil să păstrez o legătură strânsă cu R. Moldova.
Sursa: allfun.md / Maria Eşanu
Lasă un răspuns