La drum prin site-urile oficiale ale consiliilor raionale
Am studiat, de Ziua internaţională a accesului la informaţii, pe 28 septembrie, site-urile oficiale ale consiliilor raionale din regiune. Trebuia cumva să marcăm şi noi această zi importantă. Ce credeţi că am decoperit?
NISPORENI
O imagine mirifică ne întîmpină imediat ce deschidem site-ul nisporeni.md. La istoric, găsim o curiozitate: “Unul din cele mai marcante evenimente ale istoriei localităţii (Nisporeni – n.a) este acordarea oraşului statutului de scaun episcopal. Acest eveniment s-a produs în noiembrie 2005 odată cu hirotonia arhimandritului Petru de la Mănăstirea Hîncu, în postul de episcop de Nisporeni, vicar al Mitropoliei Chşinăului şi întregii Moldovei”. Scuze pentru greşeli, dar nu ne apaţin. În prezent, Episcopia este “de Ungheni şi Nisporeni”, iar “scaunul episcopal” s-a mutat, de ceva vreme, la Ungheni. Pe site – nimic despre aceasta.
Urmează aşezarea geografică, populaţia… E bine. Cine însă conduce raionul? Accesez compartimentul “Autorităţi locale”. Mister total. Nici un cuvînt despre preşedintele raionului, vicepreşedinţi sau secretarul Consiliului raional. Doar numele lor şi cîte o fotografie.
În schimb, putem obţine informaţii cu privire la primăriile din raion: cine-s primarii, ce populaţie are fiecare localitate, adresa juridică, telefoanele de contact şi chiar adresele de e-mail. Există datele de contact şi ale angajaţilor serviciilor publice desconcentrate, serviciilor publice descentralizate…
Trec la economia raionului. Găsesc doar o informaţie privind dezvoltarea social-economică a raionului Nisporeni în perioada 2008-2011. Şi “Strategia de dezvoltare economică şi de atragere a investiţiilor în raionul Nisporeni (2013-2020)”. La turism – planul de dezvoltare pentru anii 2009-2012. Este cel mai recent document.
Să vedem ce avem în galeria foto. Dezolant: fotografii destul de vechi şi, pe deasupra, de o calitate îndoielnică.
Accesez o altă rubrică, cu un titlu promiţător: “Scrieţi în adresa Consiliului raional”. Dar şi aici – aceeaşi decepţie. Ultima postare e din 28.11.2012.
Avem însă declaraţiile de venit ale preşedintelui raionului pentru anii 2011, 2012. Dar unde-s declaraţiile de venit ale celorlalţi oficiali?
La “Noutăţi şi evenimente” – doar anunţuri seci, felicitări, informaţii privind şedinţele de planficare a preşedintelui, planuri de activitate săptămînală. Nu prea ai de unde te inspira.
CĂLĂRAŞI
Poate site-ul oficial al Consiliului raional Călăraşi ne oferă mai multe informaţii proaspete şi interesante? Îl accesez şi mai că nu îmi vine să plîng de mila autorităţilor raionale călărăşene.
Istorie – nimic. Geografie – nimic. Raionul în imagini – nimic. Salvează puţin situaţia doar compartimentul “Turism”, unde pot fi găsite şi “structuri de cazare și turism”, şi trasee turistice, şi pelerinaj religios, şi centre meșteșugărești.
Trecem la administraţie publică. Preşedinte – nimic. Vicepreşedinţi, secretar al consiliului raional – nimic. Doar o listă a consilierilor şi apartenenţa lor politică. Cine-s ei, de unde, cum să-i contactezi? Nimic.
Organigrama – nimic. Decizii ale administraţiilor publice locale – ultima postare în 2012. Deciziile şedinţelor Consiliului raional – ultima postare în 21 februarie 2013. La rubrica primării dau doar de numele primarului şi al secretarului.
În sfîrşit! Mai multă informaţie găsesc cu referire la instituţiile raionale şi aparatul preşedintelui.
Trec la declaraţii pe venit. Nimic.
“Interesante” sînt şi evenimentele despre care se vorbeşte pe site-ul oficial al Consiliului raional Călăraşi. Două ştiri mi-au atras atenţia în mod special. Prima – “Un copil de un an şi ceva a răsturnat peste el o căldare cu apă clocotită”. Important eveniment, se vede, pentru conducerea raionului. Al doilea – o declaraţie a preşedintelui raionului făcută pentru ziarul Expresul. Chiar dacă a fost copiată, cuvînt cu cuvînt – nici pomeneală de sursă.
Dau pe site-ul cu pricina de o rubrică, se pare, importantă: “Relaţii cu publicul”. Dar, dezamăgire totală – doar nişte anunţuri ale Direcţiei învăţămînt, în special privind posturile vacante. Să fie asta transparenţă în înţelesul oficialităţilor călărăşene?
Ah, da: am mai găsit ceva curios – Strategia de dezvoltare integrată a raionului Călăraşi pentru anii 2012-2020. Cînd s-o accesez, apare inscripţia: “În curs de elaborare”.
UNGHENI
Trebuie să recunosc: crungheni.md este cel mai bun şi cel mai lucrativ dintre site-urile autorităţilor raionale din regiune. Dar departe de a fi ideal.
La istorie găsim un material copiat dintr-o publicaţie periodică. Dacă e cea mai potrivită variantă, să fie. La geografie – nimic, doar o hartă interactivă. “Raionul în imagini” – frumoase fotografii, doar că-s făcute numai vara şi nu au nici o legendă.
La administraţie însă, totul e ca la carte: fotografii, CV-uri, date de contact ale primelor persoane din raion. O informaţie suficientă şi utilă, cred. Organigrama – exhaustivă. La fel şi lista consilierilor – practic, oricine doreşte află multe despre fiecare dintre ei: şi data naşterii, şi domiciliul, şi apartenenţa politică, şi datele de contact. Lăudabil, ce mai. Informaţii suficiente găsim şi despre primari, secretari, despre secţiile şi direcţiile Consiliului raional.
Acţiuni principale săptămînale – la timp şi regulat.
Cînd însă vine vorba de acte normative – nimic. Ultimele decizii aprobate, postate pe site, datează cu 23.05.2013. Şi la capitolul “Transparenţă decizională” stăm prost. Bine că avem “Reguli interne de organizare a procedurilor de asigurare a transparenţei în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor Consiliului raional Ungheni”. Mai departe însă…
Programe de elaborare a deciziilor – nimic. Anunţuri privind iniţierea deciziei – nimic.
Şi, în sfîrşit, evenimente. Vorba ceea: cît duce trenul! Un lucru este însă deranjant: dacă le citeşti cu atenţie, ţi se creează impresia că în raionul Ungheni lucrează doar un singur om – preşedintele raionului. Preşedintele a declarat, preşedintele a vizitat, preşedintele a făcut, preşedintele s-a întîlnit şi tot aşa mai departe. Mai mult ca atît – zeci de fotografii cu imaginea preşedintelui. Nu-i prea mult oare?
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns