Viaţa de lîngă noi | Nouă luni s-a tot gîndit. A decis: nu vrea copilul acasă
Ghemuită într-un colţ de pat, speriată, mi-a aruncat o privre fugară, apoi a dat ochii în jos. Nu-i mai rămăsese nici un pic de speranţă, se simţea singură-singurică în salonul de la maternitatea din Ungheni, unde născuse doar cu trei zile înainte.
Născuse o fetiţă sănătoasă, de 2850 de grame, şi frumuşică. Cu toate acestea, a decis s-o abandoneze. „M-am gîndit nouă luni ce să fac. Nu voi putea s-o cresc…”, spune printre lacrimi. Are 22 de ani, a trăit în concubinaj cu un bărbat din Nisporeni, a născut, cu un an şi jumătate în urmă, încă o fetiţă. Bărbatul, pe care ea încă îl numeşte soţ, nici măcar nu s-a interesat de ea, nu a venit s-o viziteze la maternitate. În schimb, a ameninţat-o, ulterior, că îi va lua copilul.
„Mai mult am crescut-o singură… Acasă aveam doar certuri…. Am chinuit copilul”, spune suspinînd. Nu vrea să treacă din nou prin aceeaşi experienţă.
Nimeni dintre cei apropiaţi nu ştie că a născut. Nimeni nu ştie nici că a fost însărcinată. Acum opt luni, a plecat la munci în străinătate. Ea susţine că a avut un contract de muncă. Atunci, nu ştia că e însărcinată. Cînd şi-a dat seama, era tîrziu. Se afla deja într-o ţară străină, iar cei de la fabrica unde lucra, cică, i-ar fi luat toate actele. „Ei au luat de la toţi documentele, pentru că mai înainte mulţi, cînd dădeau de greu, fugeau”, explică. Opt luni la rînd a tot muncit, cu un salariu de rîsul lumii. Neavînd acte, zice că nu a putut să meargă la spital. „Dacă aş fi avut posibilitatea, mi-aş fi făcut avort…”, povesteşte.
A revenit acasă după expirarea contractului, iar durerile naşterii au început chiar în drum spre casă. Să fie oare sinceră sau e o poveste în care încearcă să creadă pînă şi ea? Cert e că a ajuns direct la maternitate, unde a şi născut. Imediat după naştere, a anuţat doctorii că renunţă la copil.
Nimeni, dar absolut nimeni nu a reuşit s-o convingă să se mai gîndească la decizia sa. Au discutat cu ea medicii, au discutat angajaţii de la Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Ungheni. Am discutat şi noi. Iată convorbirea pe care am avut-o cu ea.
Nu ţi-i milă de copilaş? Cum poţi să-l laşi?
Mi-i milă, dar nu am ce face.
Fetiţa va creşte şi, într-o bună zi, va dori să ştie cine-i mama ei biologică. Va veni şi te va întreba: de ce m-ai lăsat? Ce îi vei spune?
… (Plînge)
Mama ta ce zice?
Ea nu ştie nimic.
De ce nu-i spui?
Mi-i frică.
De ce ţi-i frică? Te-a bătut, te ceartă?
Mama nu a fost de acord cu soţul meu. Cînd am rămas însărcinată prima dată, m-a trimis să întrerup sarcina. M-a trimis şi la patru luni, şi la şapte luni. Copilul se mişca în burtă, iar ea mă trimitea să fac avort. Vroia ca eu să mă duc peste hotare la muncă. Fratele însă mi-a zis să mă gîndesc bine, ca să nu-mi pară rău mai apoi. Am fost de nenumărate ori pînă la uşa spitalului, dar n-am putut…
Firca de mama e mai puternică decît dragostea pentru copilaş? Ai văzut-o cît e de firavă, cît e de neputincioasă? Ea are nevoie de tine.
(Plînge) Poate a da de o familie unde îi va fi bine…
Acum plîngi… Cît ai să plîngi?
Toată viaţa…
Dacă era băiat, tot îl lăsai?
Da. E mai bine să ai o fetiţă, e o mîngîiere pentru mamă…
Fetiţa pe care o ai acasă te iubeşte?
Mă iubea… Acum nu ştiu, nu am văzut-o de opt luni. Fratele a mai fost pe acasă, îi spunea lui tata…
Concubinul tău a ştiut de sarcină?
Soţul mi-a zis să fac ce vreau. El e la Moscova la muncă. Nu ştie că am născut, nu vreau să-i spun.
Ce vei face mai departe?
Las copilul la maternitate şi mă duc la mama acasă. Vreau să stau lîngă prima mea fetiţă… Nu-s norocoasă deloc… (Plînge din nou)
Nu vrei să asculţi ce-şi spun doctorii?
M-am gîndit nouă luni la asta. Dacă puteam să fac acolo avort, îl făceam. Spunea lumea că poţi pierde sarcina, dacă ţii picioarele în apă fierbinte, dacă ridici greutăţi… Am încercat de toate, n-a ieşit.
Poate, totuşi, te mai gîndeşti…
M-am gîndit deja.
Nicolae Moraru, şeful secţiei maternitate a Spitalului raional Ungheni, susţine că în ultimii trei-patru ani, e primul caz de abandon al unui nou-născut aici. „Trebuie să batem alarma, căci se întîmplă ceva nesănătos în societatea noastră. Mă tem că vor urma şi alte cazuri de acest fel”, a spus dînsul.
A doua zi, o altă femeie, în vîrstă de 25 de ani, ce a adus pe lume o fetiţă la aceeaşi maternitate, a declarat că renunţă la copil, căci nu are cu ce-l creşte. Femeia e la a treia naştere.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns