Localitatea în care femeile au rămas fără barbaţi
Satul Isăicani, Nisporeni. Conform datelor ultimului recensămînt, aici şi-au găsit un loc de trai 780 de suflete. Oameni chinuiţi, împovăraţi de zecile de probleme ce vin asupra lor zi de zi. Pămîntul este unica lor sursă de existenţă. Şi străinătatea.
Odată cu încălzirea vremii, femeile îşi petrec soţii peste hotarele R. Moldova, iar ele își iau sapa pe umăr și merg la prășit.
„Parcă am fi pe timpul războiului”, spun ele. Acum mai toţi bărbaţii sînt pe şantiere în Rusia. Cei ce au rămas, pot fi număraţi pe degete: preotul, profesorul de franceză, profesorul de informatică şi alţi cîţiva.
Isăicănenii nu vor multe de la viaţă. Doar o casă frumoasă şi o viaţă fără lipsuri pentru copii. De aceea şi pleacă, iar copiii nu-şi mai revăd părinţii luni şi ani în şir. Aici, medicul, preotul şi directoarea şcolii se bucură de un respect deosebit, iar „boieri ai satului” sînt numiţi proprietarii magazinelor, trei la număr. Acum un an, sătenii au fost conectaţi la internet, astfel pot comunica cu rudele plecate în străinătate.
Potrivit asistentei medicale din sat, Parascovia Ungureanu, femeile însărcinate lucrează pe deal pînă în ultima lună de sarcină. Ele își pun întrebarea: „Cine o să lucreze pămîntul, dacă bărbatul îmi este plecat?”. Lucrul la cîmp a devenit pentru femeile însărcinate un fel de pregătire fizică înainte de naştere, susţine asistenta medicală.
Tinerii, după ce absolvesc gimnaziul, pleacă şi, în cele mai dese cazuri, nu mai revin la baştină.
(După “Jurnal de Chişinău”)
Lasă un răspuns