Au rămas doar cu… Drujba

Drujba

DrujbaPrintre sate vechi, de răzeşi, pe valea Culei s-a aciuat şi un sătuc cu o suprafaţă de 0,63 kilometri pătraţi şi o populaţie de 600 de locuitori. A apărut pe harta raionului Ungheni cu excat 40 de ani în urmă şi poartă un nume departe de spiritul şi caracterul poporului. Se numeşte Drujba.
Pentru cei ce cunosc limba rusă, e un nume destul de familiar, drujba însemnînd prietenie. Pentru cei ce nu cunosc rusa, e un nume cam bizar. În limba poporului, limba cea literară, care se numeşte română, drujba înseamnă „maşină-unealtă, folosită pentru tăierea lemnului”. În unele dicţionare acest cuvînt este atestat, în altele – nu.
„Foarte multă lume, atunci cînd aude prima oară denumirea respectivă, întreabă: ce-i cu satul ista, e de ruşi, de ucraineni?”, spune primarul Vasile Bodrug, după care continuă, zîmbind amar: „Cîndva, aici au locuit trei persoane vorbitoare de limba rusă. Doar trei! Şi ele au plecat în Rusia. Noi însă am rămas cu Drujba”.
Iniţial, acel teren, unde primiseră locuri de casă zeci de familii ce au avut de suferit în urma groaznicelor alunecări de teren din 1973, fusese numit Zorile. „Aşa s-a zis – să fie Zorile”, povesteşte primarul. Cineva, se pare, văzuse în acea denumire un adevărat simbol – se punea fundamentul unui nou început, al unui nou sat. Unde mai pui că, în acea perioadă de înflorire a socialismului, tare mai erau în vogă cuvinte gen zorile.
Dar a venit preşedintele sovhozului şi şi-a spus verdictul: Drujba. De ce Drujba? Pentru că aşa am fost şi sîntem noi, moldovenii: cu capul plecat în faţa ruşilor.
„Cum se numesc locuitorii satului? Cei din Corneşti se numesc corneşteni, cei din Cornova – cornoveni, dar cei din Drujba?”, îl întreb pe primar. Nu răspunde. Doar zîmbeşte. „E straniu – Drujba”, spune după o pauză.
Se zice că pe vremuri, prin secolul al XVII-lea, pe locul unde este situată azi Drujba, fusese o altă localitate – Ternuşa. A fost atestată documentar încă în anul 1662. O parte din localnici nu ar fi împotrivă să revină la acea denumire a străbunilor. „Cel mai frumos ar suna Culişoara”, e de părere primarul Vasile Bodrug. „Drujba a fost, Drujba să fie”, spun alţii.
Cîndva, s-a încercat să se schimbe actuala denumire a satului, dar a ieşit multă zarvă. Acum, mult prea multe şi mari sînt problemele cu care se confruntă satul şi nimănui, se pare, nu-i mai arde cum s-o fi numit.
„Pleacă mulţi la munci – în Rusia, dar şi în Italia. S-au dus părinţii, apoi au luat şi copiii. Sîntem tot mai puţini. Cîndva, am avut clase şi cu 28 de copii. Acum – cu ce am rămas? Cu zece copii în clasă!”, spune cu necaz Angela Chitoroagă, directoarea gimnaziului din Drujba. Mai bine zis, a fostului gimnaziu, căci de la 1 septembrie aici va funcţiona doar o şcoală primară.
„Au viitor asemenea sate mici care, iată, rămîn şi fără gimnazii?”, îl întreb pe primar.  „Rămîn şcolile primare, grădiniţele. Vom deschide aici un centru multifuncţional, astfel că vom avea şi bibliotecă, şi un cămin cultural…”, răspunde edilul optimist. În prezent, potrivit dînsului, satul Drujba are… baruri şi magazine. Şi un gater. Adică, dacă tot sîntem cu „drujba”, e vorba de o „piloramă”.
UNGHENI | Lucia Bacalu


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *