Istoria unui primar care a schimbat capitala pe un sat mic şi sărac
Vă mai amintiţi istoria satului plin cu Bodrugi? E vorba de Condrăteşti, satul care, în alegerile locale din 2011, a avut, în raionul Ungheni, cel mai mare număr de candidaţi la funcţia de primar – tocmai 9, iar trei din ei purtau unul şi acelaşi nume: Ion Bodrug. Probabil, nicăieri în altă parte lupta pentru fotoliul de primar nu a stîrnit atîta curiozitate şi discuţii.
Combinaţie trăsnet
Timpul a trecut, apele s-au limpezit, iar actualul primar, Gheorghe Busuioc, stabilit cu traiul de ani buni la Chișinău, se tot gîndeşte, pesemne, de ce n-o fi cîştigat atunci vreunul din Bodrugi?
L-am întîlnit în curtea primăriei. Era ora prînzului. S-a uitat supărat la mine şi, fără să asculte pînă la capăt cine sînt și de unde vin, mi-a tăiat: „Dumneavoastră încălcați Constituția!”.
Am încercat să aflu cu ce ”am păcătuit”. ”E ora 12.30 și am dreptul constituțional să merg să iau prînzul”, mi-a explicat. Chiar dacă ne-am întreţinut doar cîteva clipe, nu am putut să nu-i observ ținuta elegantă. În picioare însă avea, ca tot omul de la sat, galoși. O combinaţie trăsnet!
Nu ştia ce-l aşteaptă
După pauza de prînz, Gheorghe Busuioc a revenit mult mai comunicabil și amabil. M-a condus în biroul său cu jaluzele în culoarea tricolorului. Observîndu-mi privirea curioasă, imediat a făcut o explicaţie: ”Îmi place foarte mult tricolorul nostru, doar că nu-mi place ceea ce se face sub el”.
Încerc să aflu ce l-a făcut să schimbe capitala pe un sat mic şi sărac, situat în una dintre cele mai defavorizate regiuni din R. Moldova, numită zona Culei. ”Probabil, așa mi-a fost soarta”, răspunde. Recunoaşte că a pornit la luptă mai mult din ambiție, neștiind, de fapt, ce-l așteaptă.
Imediat după alegeri, proaspătul primar s-a simțit în centrul atenției, iar gustul victoriei i s-a părut infinit de dulce. ”Cînd au fost anunțate rezultatele alegerilor, am simțit adrenalină în sînge”, îşi aminteşte.
Numele de primar doar sună frumos
Trezirea la realitate însă a fost amară și l-a făcut să înțeleagă, în mai puțin de jumătate de an, că numele de primar doar sună frumos. În rest, este o luptă continuă cu greutățile şi neajunsurile unui sat. Unde mai pui că şi populația din cele două localităţi, Condrătești și Curtoaia, aproximativ 1400 de persoane, nu mai era chiar atît de săritoare la nevoie și deschisă cum i se păruse la început. ”Oamenii m-au primit ca pe un oaspete drag. În scurt timp însă totul a luat sfîrșit și am rămas unul la unul cu problemele satului”, spune cu o doză de tristețe în voce, după care punctează: ”Nici nu-mi închipuiam că, după 40 de ani, voi ajunge să țin o lopată sau un hîrleț în mînă şi voi umbla cu bătături în palme”. Îmi arată mîinile. În ajun, dînsul, împreună cu cîțiva săteni, plantase în jurul primăriei cîteva zeci de copăcei și puieți de molizi.
Curtat de toate partidele politice
O barieră care i-a fost dată s-o înfrunte ţine de… politică. Gheorghe Busuioc a fost un candidat independent. A rămas independent şi după ce a cîştigat alegerile. Acum a înţeles: primarii independenți nu au nici o susținere de nicăieri. De aceea, pentru a rezolva o problemă sau alta, trebuie să depună eforturi duble faţă de cei ce au în spate un partid.
A fost curtat şi continuă să fie curat de liderii politici locali. Le-a refuzat ofertele. ”Le-am cerut, mai întîi, să-mi îndeplinească anumite condiții, după care voi trece de partea lor. Deocamdată, nimeni nu mi le-a îndeplinit”, spune cu un zîmbet ironic, după care începe a enumera condițiile: satul are nevoie de drumuri bune, trebuie reparată grădinița, școala… „Mie personal nu-mi trebuie nimic”, accentuează.
Povara postului de primar – pînă la capăt
Chiar dacă la Condrătești se află și casa părintească, primarul nu trăiește în ea, căci este prea departe de locul de muncă. A luat în chirie o casă în apropierea primăriei.
Deși recunoaște că nu ar mai candida pentru un nou mandat, Gheorghe Busuioc este dispus totuşi să ducă povara acestui post pînă la capăt, după care va reveni în sînul familiei, la soția și fiica ce-l așteaptă la Chișinău.
De cînd a devenit primar, face naveta, ca un student. Sîmbătă pleacă la Chişinău, iar dumincă vine înapoi în satul copilăriei sale, satul care îi este drag și la care, orice s-ar întîmpla, ține foarte mult.
UNGHENI | Ina Landa
Lasă un răspuns