Esențial | Am uitat să ne bucurăm
Citeam, zilele acestea, despre vampirii de energie. Adică, despre oamenii care te sleiesc de puteri, te fac apatic sau nervos. Deşi termenul – vampir – pare unul luat din poveste sau din vreun film fantastic, asemenea oameni există. Şi se înmulţesc în ultimul timp cu repeziciune.
Uitaţi-vă în jur: tot îi vezi plîngîndu-se şi văicărîndu-se. Mereu încruntaţi sau şireţi, aceştia au uitat cum e să se bucure de cea mai mică realizare, de un firicel de iarbă sau chiar de zăpada care a căzut la acest sfîrşit de martie. Orice le-ai spune, orice ai face, ei văd doar partea proastă a lucrurilor. Toţi sînt răi, toţi sînt hoţi… Şi numai ei sînt corecţi, oneşti şi cinstiţi. Numai ei au dreptate. Totdeauna şi în toate.
Doar de sfatul lor trebuie să asculţi.
De la un timp, tot încercăm se ne axăm pe ştiri pozitive, să vedem şi partea bună a lucrurilor. Ce credeţi? Vai, cîte critici apar în adresa noastră. Vezi Doamne, trebuie să tăiem în stînga şi-n dreapta, trebuie să facem scandal, să criticăm neîncetat.
Şi dacă vom scrie, săptămînă de săptămînă, despre gropile de pe străzile din Ungheni, Călăraşi sau Nisporeni, credeţi că se va schimba cumva situaţia? Vor apărea, ca prin minune, bani? Sau dacă vom scrie că pensiile sînt mici, credeţi că acestea vor creşte peste noapte?
„Trebuie să muncim, să muncim mult ca să schimbăm situaţia”, spunea mai ieri, la gala premiilor Uniunii Teatrale din Moldova preşedintele Nicolae Trimofti. Mare dreptate are. Din păcate, nu prea este auzit. Războinicii îl doresc cu sabia în mînă, pe un cal bălan.
Nici chiar peste decenii, să fie vreo şapte la număr, nu ne-am debarasat de stalinism. Cît de mulţi moldoveni îl iubesc pe Vladimir Voronin! De ce? Pentru că este un dictator, este un tiran. Dacă ar fi fost mai echilibrat, mai democrat, mai împăciuitor, nu ar mai fi avut sorţi de izbîndă. De ce plîng moldovenii după comunism, după acea epocă de tristă faimă, cînd au fost ucişi sute de mii de semeni ai lor?
Oare de ce?
Haideţi să fim puţin mai altfel, să ne descreţim frunţile, măcar acum, în Postul Mare, că tot e la modă de la o vreme. Să nu ne axăm doar pe mîncarea de post, ci şi pe fapte şi gînduri bune. Sau, în mod special, pe fapte şi gînduri bune.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns