Palplast – o uzină cu viitor mare, dar şi cu probleme mari
Deşi au trecut şapte ani de cînd a apărut pe firmamentul industriei călărăşene, conducătorii fabricii „Palplast” mai au proaspete în amintire unele „aspecte dificile” cu care s-au confruntat de la începuturi.
Bunăoară, în momentul în care abia se purtau negocieri şi cercetări de fezabilitate a viitoarei întreprinderi, parcă la semnalul cuiva, prin Călăraşi au pornit discuţii aprige despre urmările şi impactul pe care îl va avea în teritoriu. S-a ajuns chiar la anumite acţiuni de protest, sub pretextul că „Palplast” va polua mediul înconjurător şi, în consecinţă, va afecta sănătatea oamenilor.
Au trecut anii şi, iată, fabrica lucrează. Ion Badia, managerul întreprinderii, spune că tehnologia de producere permite să fie fabricate ţevi de polietilenă de înaltă densitate cu diametrul de 20-25 mm şi, respectiv, 50-250 mm. Linia de producţie este dotată cu cel mai modern echipament, produs în Austria şi Germania, iar materia primă este furnizată doar de liderii mondiali în domeniu, cum ar fi: „Solvai Chimie”, „Borealis”, „Belucons Plastics”. Toate acestea permit ca producţia de la „Palplast” Călăraşi să fie în conformitate cu cele mai riguroase standarde internaţionale. Fabrica are propriul său laborator de testare, unic de altfel în R.Moldova. „Dacă mai ţinem cont că procesul de producţie este total automatizat şi exclude emanarea deşeurilor sub orice formă, putem afirma că „Palplast” este o uzină cu viitor mare”, conchide Ion Badia.
Şi, totuşi, întreprinderea are probleme serioase. Mai întîi, din cauza concurenţei neloiale. În plus, şi cadrul legal, oricît ar părea de paradoxal, nu favorizează deloc activitatea ei. Din aceste motive, fabrica utilizează doar 30% din capacitatea sa de 1500-1800 de tone de ţeavă pe an.
La ora actuală, producătorii de ţeavă din polietilenă din R.Moldova, luaţi împreună, ar putea acoperi întreaga cerere, care este de circa 5000 tone pe an. Totuşi, în pofida acestor posibilităţi, în republică se importă cantităţi enorme de ţevi, de regulă, la preţuri mai mici, dar şi de o calitate mai proastă.
Se pare că guvernarea nu doreşte protejarea producătorilor autohtoni. Un exemplu concludent în acest sens este următorul:
Se ştie că la construcţia conductelor de apă, gaze şi canalizare, ponderea ţevilor din costului total al obiectului alcătuieşte 70%. Ar fi firesc ca, în aceste condiţii, dar şi în baza unei Liste a bunurilor indigene, aprobată de Guvern, producătorii autohtoni să poată participa şi ei la licitaţiile organizate pentru comercializarea ţevilor. Mai ales, cînd e vorba de executarea lucrărilor în baza unor proiecte investiţionale mari. Din păcate, spune Ion Badia, la licitaţie au dreptul să participe doar firmele de construcţii care, ştiut lucru, în goană după cheltuieli mai mici, cumpără ţevi la preţuri mai joase, de regulă de import. Acestea însă, de foarte multe ori, sînt de o calitate mai prostă, astfel, practic, subminînd producţia autohtonă.
În trecutul nu prea îndepărtat, se ajunsese chiar la o stupiditate, susţine Ion Badia. „Materia primă pentru producţia noastră de ţevi era supusă TVA, iar producţia gata de ţevi importate era scutită de TVA”, explică dînsul, după care accentuează: „Slavă Domnului că s-a renunţat la această nedreptate, graţie şi insistenţelor noastre”.
Situaţia rămîne, totuşi, complicată. „Consider că a venit timpul ca guvernarea să-şi facă griji privitor la puţinele unităţi industriale care, în aceste condiţii vitrege, continuă să se menţină pe linia de plutire”, a opinat, la final, managerul „Palplast” din Călăraşi, Ion Badia.
Tudor Josanu
Lasă un răspuns