Esențial | La ce-i trebuie unui popă trei autoturisme?

Recunosc, m-am inspirat dintr-un articol de săptămîna trecută din cotidianul „Timpul”, semnat de Constantin Tănase şi întitulat sugestiv „La ce-i trebuie unui popă două pistoale?”.
Cel mai şocant în istoria descrisă de ilustrul publicist e faptul că pistoalele, împreună cu o sumă mare de bani, categorisiţi de învăţătura creştină drept „ochiul dracului”, erau păstrate în sfîntul altar al unei biserici din Chişinău. Fireşte, Constantin Tănase a pus, reieşind din această situaţie, o serie întreagă de întrebări extrem de incomode pentru feţele bisericeşti care, se pare, în ultimul timp, au pierdut total simţul măsurii, dar şi al realităţilor în care trăiesc, nemaivorbind de spiritul Dumnezeiesc care ar trebui să le fie carte de căpătîi.
Întrebarea pe care am pus-o în titlul acestui articol vizează cazuri concrete din raionul Călăraşi şi nu doar. Unii preoţi au în curte cîte 2-3 autoturisme luxoase, de regulă foarte prestigioase, cum ar fi „Mercedes” sau „Hyundai”. Nu-i vorbă, legea nu interzice procurarea şi păstrarea unor automobile de către feţele bisericeşti. Să fie sănătoşi! Dar întrebarea e alta: din moment ce preoţii de la noi nu sînt salarizaţi de la buget, ca în România spre exemplu, de unde şi cum de reuşesc să adune atîţia bani?
Or, aceiaşi popi stăpînesc şi acareturi ce seamănă mai mult a cetăţi temeinice, cărora le lipsesc doar nişte tunuri şi şanţuri late pline cu apă pentru protejarea lor. De cine se tem?
Toate acestea sînt la suprafaţă. Dar, dacă cineva (cine oare ar dori şi ar putea să fie acela?) ar „săpa” puţin, cu siguranţă ar da de mult mai multe bogăţii deţinute de ei.
Departe de mine gîndul să „dau cu parul în cap” sau să-i judec, aşa cum, intuiesc, vor susţine unii dintre cei care pretind că-s creştini, dar zilnic fac altceva decît a poruncit Hristos. Eu, pur şi simplu, întreb. Pentru că, am impresia, o parte din feţele bisericeşti care pretind că-L slujesc pe Dumnezeu ori nu cunosc, ori se fac a uita, ori ignoră cu bună ştiinţă o poruncă-îndemn a lui Isus Hristos: „Nu vă faceţi comori pe pămînt, că furii le fură şi rugina le mănîncă. Face-ţi-vă comori în Ceruri, că acestea sînt veşnice şi plăcute lui Dumnezeu”.
Din păcate, nu e unicul caz cînd deziderate sfinte din învăţătura Domnului sînt terfelite tocmai de cei care ne îndeamnă mereu să le respectăm. De ce să ne mai mirăm şi să ne văietăm de toate cele rele cîte ni se întîmplă şi de care avem parte de la un timp încoace?
Tudor Josanu