Copiii – în izolare, părinţii – peste hotare

tuberculoza, CornestiReforma instituţiilor rezidenţiale lansată acum cinci ani încă nu a ajuns la Corneşti. Astfel, în timp ce în alte instituţii plasamentele nu se acceptă în lipsa unei decizii a comisiei raionale pentru protecţia copiilor în dificultate, la centrul de la Corneşti există alte reguli şi alte tradiţii. Cei mai mulţi copiii ajung aici în baza unei îndreptări eliberate de medicul ftiziopulmonolog din raion. Niciunul dintre cei care a venit aici cu o astfel de îndreptare nu a fost bolnav de tuberculoză. Doar un număr mic de copii vin la centru după ce s-au tratat de tuberculoză în condiţii de spital.
Pentru că nimeni nu urmăreşte ca părinţii acestor copii să se trateze, iar problemele familiei să se rezolve, unii ajung aici şi de 2-3 ori. Astfel, lipsa unui control strict din partea statului generează posibilităţi de a manipula sistemul şi a recurge la plasament în mod nejustificat. Este şi cazul a trei fraţi din raionul Călăraşi – Daniela, Ștefan și Sveatoslav – dintre care cel mai mare are opt ani, iar cel mai mic – trei. Surse din cadrul direcţiei raionale de Asistenţă socială ne-au comunicat că cei trei copii au fost plasaţi la centrul din Corneşti pentru a doua oară deşi în familia lor nu a fost nimeni bolnav de tuberculoză. Adevăratul motiv pentru care ei au ajuns în această instituţie este sărăcia de acasă. După ce i-a adus la centru, mama lor a plecat să muncească în Federaţia Rusă.
Şi mama Marinei, o adolescentă de 15 ani, este plecată la Moscova. Fata a ajuns aici împreună cu patru frați ai săi pentru că mătușa care locuia cu ei s-a îmbolnăvit de tuberculoză. După ce şi-a văzut copiii plasaţi în instituţie pentru o durată mai mare, femeia a plecat să muncească peste hotare.
Olguţa, o altă locatară a centrului, a venit la Corneşti acum 7 luni, împreună cu cei trei frați. Tatăl lor a murit de tuberculoză, iar mama a plecat să muncească peste hotare. Spre deosebire de fraţii săi mai mici, Olguța nu știe să scrie și nici să citească. Fata a mers la şcoala din sat numai atunci când o lăsa mama. Mereu avea ceva de făcut pe lângă casă şi, în plus, trebuia să-și dădăcească fraţii. La centru fata a învăţat câte ceva, iar acum aşteaptă să poată pleca acasă pentru că programul de recuperare s-a încheiat. Cei patru copii spun, însă, că nu pot lua legătura cu mama. Numărul de telefon indicat de femeie în fișa personală este greșit. Acum ei nu mai beneficiază de niciun fel de tratament şi stau aici doar pentru că nu au unde se duce.
 
Nimeni nu urmăreşte ca pericolul contaminării cu TBC să fie exclus
Aşteaptă să fie luate de la centru și două gemene din sudul țării – Marina și Iulia. Fetele, care au opt ani, au ajuns aici pentru că mama lor s-a îmbolnăvit. Spre deosebire de mulți alți copii care după ce stau la centru se reîntorc în focarele de tuberculoză, fetele vor merge întrun centru de plasament până când mama lor se va trata definitiv.
Administraţia instituţiei recunoaşte că nu colaborează cu secţiile de asistenţă socială, astfel încât nicio structură nu urmăreşte ca această perioadă de recuperare, plătită din banii statului, să nu fie în van.
Reintegrarea copiilor din Centrul ftiziopneumologic nu este coordonată cu autorităţile locale după expirarea perioadei de aflare în instituţie. Familia biologică sau extinsă nu prezintă nici un act precum că cei de acasă sunt sănătoşi şi nu prezintă pericol pentru copil. Medicul-şef Elena Cebanu afirmă că foarte mulţi copii ajung la centru în mod repetat, deoarece părinţii nu se tratează. Unii copii ajung să facă boala, chiar dacă statul a investit de mai multe ori în reabilitarea lor.
 
Buget de milioane pentru un confort discutabil
Potrivit administraţiei centrului, costul mediu pentru întreţinerea unui copil se ridică la 42 de mii de lei pe an. În ultmii trei ani, bugetul alocat instituţiei a fost într-o continuă majorare, ajungând în anul curent la peste 5 mln lei. Deşi statul alocă mai mulţi bani, condiţiile rămân neschimbate.
Conform unor normative stabilite încă în 2009 de Guvern, pentru alimentarea copiilor ar trebui să se aloce nu mai puţin de 44 de lei pe zi. În realitate costul pentru hrana copiilor este redusă exact cu 30 la sută şi constituie nu mai mult de 30 de lei pe zi. Din aceşti bani, administraţia instituţiei trebuie să le asigure copiilor cinci mese pe zi.
Se economiseşte drastic şi la asigurarea cu medicamente. Astfel, pentru acestea se alocă exact de două ori mai puţini bani, 5 lei pe zi, în loc de 11 lei cât prevăd normativele.
Deşi pare enorm, bugetul instituţiei nu prevede bani pentru procurarea hainelor şi încălţămintei pentru copii. Pe cei mai mulţi i-am găsit încălţaţi în şlapi vechi de gumă şi în haine ponosite. Angajaţii instituţiei ne-au spus că hainele şi încălţămintea pe care le poartă copiii sunt din donaţii. Cei mai mulţi nu au ce aduce de acasă, unde în majoritatea cazurilor domneşte sărăcia.
Deşi este o instituţie pentru copii, centrul de la Corneşti nu are şi nici nu a avut un psiholog în statele de personal. Mulţi dintre cei care se află aici ar avea nevoie de consultaţia unui astfel de specialist, ţinând cont că despărţirea de casă şi de părinţi e o traumă pentru fiecare copil. Astfel, tentativele de evadare sunt numeroase, iar personalul face faţă cu greu acestor situaţii.
În loc să reformeze instituția, care nu corespunde rigorilor unui centru pentru copii, în anul curent Ministerul Sănătății a alocat un milion de lei pentru reconstrucţia fațadei și reparaţia căilor de acces în clădire.
 
Izolarea copiilor din familiile cu tuberculoză – nejustificată
Experţii în sănătate publică cred că izolarea copiilor din familiile cu tuberculoză nu este justificată, deoarece instituțiile rezidențiale, ca și spitalele, sunt o sursă de infecție. Viorel Soltan, directorul Centrului de Politici şi Analize în Sănătate (PAS) consideră că statul trebuie să îi determine pe bolnavii de tuberculoză să urmeze tratamentul şi nu să izoleze copii.
„Este suficient ca bolnavii să primească tratamentul o săptămână pentru ca virulența, sau capacitatea de a-i infecta pe ceilalți să se reducă considerabil”, susţine expertul.
Totodată, Viorel Soltan crede că persoanele infectate cu tuberculoză ar putea să se vindece mai repede şi mai uşor dacă ar beneficia de tratament ambulatoriu şi nu ar fi izolate în spitale. O cercetare realizată de Centrul de Politici şi Analize în Sănătate (PAS) arată că în spitale pacienţii preiau forme mai grave ale tuberculozei, rezistente la antibiotice, care ulterior necesită costuri mult mai mari pentru tratament.
„În spital trebuie să meargă cei cu forme grave, dar spitalul nu trebuie utilizat ca izolare. Foarte multe argumente sunt ca ei sunt contagioși, se teme tot satul şi ei trebuie izolaţi. La momentul în care iniţiezi tratamentul, virulenţa scade brusc, practic, după trei săptămâni de tratament este imposibil să te îmbolnăveşti de la el”, spune Viorel Soltan.
Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii, incidenţa cazurilor noi de tuberculoză în rândul copiilor, în anii 2005-2011 a fost în descreștere. Astfel, dacă în anul 2005 erau înregistrate 31,2 cazuri la 100 mii de locuitori, în 2011 numărul acestora a constituit 26,4 la 100 mii de locuitori.
Centru de plasament Cornesti
Natalia Porubin, Centrul de Investigaţii Jurnalistice
www.investigatii.md


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *