Dă-ne, Doamne, mintea cea de pe urmă | Alogicul vieţii noastre

Dumitru MititeluSeptembrie deja îşi face loc în grijile multora. Noi însă ne vom opri doar  la directorii de şcoală şi diriginţii de clasă. În jumătatea a doua a lunii august, tradiţional – şi tradiţia aceasta, am impresia, e de cînd lumea şi pămîntul – deci, tradiţional, ei au de susţinut un examen foarte serios la pregătirea şcolilor către noul an de studii. În ziua cu pricina, directorii şi diriginţii, ca nişte şcolari, stau în faţa comisiei de examinare, venită să ia în primire şcoala şi să le pună notă lor: ÎNVĂŢĂTORILOR!
Cu ani şi ani în urmă, această tradiţie mi se părea la fel de firească precum impozitul plătit de cei necăsătoriţi pentru că… nu aveau copii. O directoare de şcoală din Lituania însă m-a făcut să privesc altfel lucrurile. „La noi, îmi spunea dînsa, la începutul verii, cînd se termină anul de studii, fiecare pedagog, înainte de a pleca în concediu, îmi pune pe masă cheia şi o listă cu lucrările de reparaţie care trebuie efectuate. Eu, ca director, la rîndul meu, las toate cheile şi listele adunate de la diriginţi, la care o adaug şi pe a mea, pe masa primarului, după care plec în concediu. Înspre toamnă, revenim cu toţii în şcoala renovată. Noi nu sîntem constructori, nu sîntem tencuitori, lemnari, zugravi, electricieni. Noi sîntem pedagogi!”.
Nu ştiu pe cît de răspîndită este această practică în Lituania. Poate că e doar o excepţie de la regulă, impusă de autoritatea directoarei. Dar mi-a plăcut. De aceea, din cînd în cînd, mai arunc seminţele acestor gînduri, în speranţa că nu toate vor cădea pe loc pietros.
La noi, zile la rînd, tot aud de pe la televizor discuţii despre pregătirea şcolilor către noul an de studii. Discuţii lungi, dar nici o vordă despre faptul că învăţătorul trebuie să fie doar învăţător, nu şi constructor. Se discută, în ultimii ani, pînă la răguşeală, despre corupţia în şcoală (mare corupţie, Doamne!), dar, nu ştiu cum, nimeni nu vrea să înţeleagă că pînă şi participarea părinţilor la reparaţia clasei e tot o corupere. Pedagogul e om cu obraz. Dar, dacă tata are chimirul plin şi îl deschide larg, cînd e vorba de amenajat clasa, şcoala… Chiar crede cineva că odrasla lui va fi apreciată la justa-i valoare?
Apropo, în toată treaba asta cu pregătirea şcolilor pentru noul an de studii cel mai mult mă miră faptul că în comisiile de control se regăseşte şi reprezentantul… sindicatului. Nu ştiu de ce, dar eu totdeauna vedeam reprezentantul sindicatului alături de pedagog: cerîndu-le socoteală celor din administraţia publică locală pentru condiţiile de muncă create învăţătorului.
De altfel, nimic nou. Atîta amar de ani am avut „gheghemonul”, care veşnic se scălda în propria sudoare, şi „slugile poporului”, care veşnic stăteau la umbră deasă, pe divane moi, încît chestia cu pregătirea şcolilor pentru 1 septembrie devine doar un simplu detaliu al alogicului din viaţa noastră.
Dumitru Mititelu


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *