Ce a căutat Adrian Năstase la Ungheni?

În fotografie: 25 ianuarie 1992, Ungheni, la masa de discuţii. Al cincilea din stînga – Serghei Cladco   Fotografie preluată din ziarul „Moldova Suverană” nr. 15 din 28 ianuarie 1992
În fotografie: 25 ianuarie 1992, Ungheni, la masa de discuţii. Al cincilea din stînga – Serghei Cladco. Fotografie preluată din ziarul „Moldova Suverană” nr. 15 din 28 ianuarie 1992

Astăzi încarcerat, fostul premier al României, Adrian Năstase, a vizitat Ungheniul exact cu douăzeci de ani în urmă, într-o zi de sîmbătă, pe 25 ianuarie. Cu ce ocazie a venit în oraşul de pe malul Prutului şi cît a stat aici? Răspunsul l-am aflat de la Serghei Cladco, vicepreşedinte al Consiliului raional Ungheni în 1992.
Era o zi de iarnă, geroasă, cu multă zăpadă
24 ianuarie 1992. Consiliul raional era anunţat că a doua zi la Ungheni va avea loc o întîlnire la cel mai înalt nivel.
„Vă mai amintiţi de acea zi?”, îl întreb pe Serghei Cladco.  „Cum să nu? Mai ales că am fost luat prin surpindere”, răspunde. În acea perioadă, şi preşedintele Consiliului raional Ungheni, Tudor Goncearuc, şi primarul de Ungheni, Vasile Para, deputat în Parlament, erau într-o deplasare în China. Plecaseră împreună cu ansamblul de muzică şi dansuri populare „Struguraş”, fără să facă un anunţ oficial. Astfel că Serghei Cladco trebuia să facă faţă tuturor provocărilor.
„Îmi amintesc cum a telefonat ministrul de stat al Republicii Moldova, Filip Zubatîi, şi a întrebat: unde-i preşedintele Goncearuc? „E bolnav, am spus. E la o cură de tratament specific”. Noi, pe atunci, aveam şcoala diplomatică – pe şefi trebuie să-i salvezi la momentul oportun”, spune.
La Ungheni avea să se producă un eveniment istoric
Pe 25 ianuarie 1992, a avut loc prima întîlnire a preşedinţilor Republicii Moldova şi României: Mircea Snegur şi Ion Iliescu – la Ungheni, la hotarul dintre cele două state. Oficialii ungheneni au fost anunţaţi despre eveniment în ajun. Li s-a indicat şi locaţia aleasă.
„Întîlnirea a avut loc în aşa-numita „Casa albă” (casa de oaspeţi din livada gospodăriei agricole „Prut”, supranumită livada lui Ciachir).
Clădirea era deja cam delăsată, neîncălzită, dar cu efoturi comune, ale noastre şi ale celor de la Chişinău, am reuşit s-o aducem în ordine într-o zi”, îşi aminteşte Serghei Cladco. S-a făcut ordine peste tot, s-a rezolvat şi cu căldura, fiind aduse pompe, cisterne cu apă, cu combustibil…
Pe atunci, în altă parte, de fapt, nici nu aveai unde să organizezi o asemenea întîlnire. „S-ar fi putut doar în hotelul numit „Drujba”, în sala de restaurant. Dar chiar într-o sală de restaurant să se întîlnească doi preşedinţi de ţară?”, face o remarcă foctul vicepreşedinte al Consiliului raional Ungheni.
La „Casa albă”, la ora stabilită, au poposit zeci de automobile. Era forfotă mare. Niciodată Ungheniul nu văzuse atîtea oficialităţi laolaltă: Nicolae Ţîu, ministru de Externe, Andrei Cheptene, viceministru al Economiei, Filip Zubatîi, ministru de stat, Ion Borşevici, deputat, prim-consilier al preşedintelui R.Moldova, Leonid Talmaci, guvernator al Băncii Naţionale, Aurelian Dănilă, ambasador al R.Moldova în România – din partea Republicii Moldova. Din delegaţia română făceau parte:  Adrian Năstase, ministru de Externe, Ion Bistreanu, însărcinat interimar cu afaceri al României la Chişinău, Mugur Isărescu, guvernator al Băncii Naţionale.
„Eu am participat ca gazdă, eram unicul reprezentant al conducerii raionului”, a menţionat Serghei Cladco, după care a accentuat zîmbind: „Doar cu ascultatul. Intervenţiile mele nu şi-ar fi avut locul”.
Despre Iliescu şi Năstase
Sigur, principalele personaje din delegaţia română, asupra cărora s-a îndreptat toată atenţia atunci au fost Ion Iliescu şi Adrian Năstase. „Chiar eram curios să-i văd”, mărturiseşte Serghei Cladco. Ambii au făcut o impresie bună. „Erau oameni culţi. Ion Iliescu, pur şi simplu,  iradia cultură, avea o adevărată ţinută de diplomat, a avut şi un discurs elegant. Adrian Năstase, tînăr pe atunci, părea destul de impunător, se vedea cu ochiul neînarmat că e şcolit. Avea o ţinută deosebită, era îmbrăcat la patru ace – îţi insufla respect, dar adia de la el şi puţină aroganţă. Iliescu părea mai din popor, mai simplu”, povesteşte dînsul.
La masa de discuţii
S-a discutat lejer, prieteneşte. La „casa albă” a fost amenajată o masă simplă, într-un birou adaptat pentru discuţii. „S-a făcut un schimb de opinii cu privire la situaţia la zi în cele două state, perspectivele de colaborare, intensificarea relaţiilor bilaterale”, ne-a spus Serghei Cladco, adoptînd un limbaj mai oficial, după care a opinat: „Sînt nişte subtilităţi diplomatice. Eu cred că iniţiativa de a se întîlni la Ungheni a fost a părţii române, dorindu-se a fi un simbol: s-au întîlnit doi preşedinţi de stat la frontiera dintre cele două state, iar căldura acelei întîlniri va iradia şi în interior. În plus, mai erau proaspete amintirile de la „Podul de flori”.
S-a mîncat şi s-a băut
Întîlnirea a durat vreo trei ore. Tot acolo, la „Casa albă” a avut loc prînzul. „Nu-mi amintesc meniul. Vă daţi seama că emoţiile erau din abundenţă”, ne-a spus Serghei Cladco, după care a menţionat că, deşi fusese şi el invitat la acel prînz, a refuzat delicat. „Ca o gazdă ospitalieră, am găsit de cuviinţă că trebuie să am grijă să fie totul pus la punct”, a explicat dînsul.  Bucătarii au venit de la Chişinău, cu produse lor. O parte din bucate au fost pregătite la Chişinău, alta – la Ungheni. „Au fost şi băuturi?”, am întrebat. „Cred că da. Se obişnuieşte la orice masă oficială”, a urmat răspunsul.
Mai apoi…
În acelaşi an, tot la Ungheni, a avut loc şi o întîlnire interguvernamentală moldo-română. Au fost echipe întregi de miniştri din ambele state, îţi aminteşte Serghei Cladco. Discuţiile, de data aceasta, au avut loc în sala de restaurant al hotelului numit pe atrunci „Drujba”, iar prînzul, pregătit de bucătarii ungheneni, a fost servit la „Casa albă”.
Lucia Bacalu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *