Preferă să vadă lucrurile într-o armonie perfectă

De un an este directorul Colegiului Naţional de grăniceri din Ungheni. Valeriu Primac, profesor de istorie, recunoaşte că pentru el a fost o provocare să vină în fruntea unei asemenea instituţii.
Are o experienţă bogată, o bună pregătire şi, cu eforturile pe care le depune zi de zi, este sigur că va trece peste toate încercările şi va obţine rezultatele scontate. „Este vorba de o plăcere şi un imbold de a face multe lucruri bune şi frumoase în Colegiul de grăniceri”, recunoaşte. Are multe planuri profesionale, iar în primul îşi doreşte să schimbe şi să educe studenţilor atitudinea umană.
Valeriu Primac a realizat în viaţa sa trei lucruri de care este mîndru: familia sa, fiul Bogdan şi obţinerea licenţei B UEFA de antrenor la fotbal. Dar, zice, este loc şi pentru alte realizări. În plus, îşi doreşte foarte mult să vadă şi să simtă pe propria piele cum se trăieşte în Occident. Va încerca, desigur, să realizeze şi acest lucru.
Consideraţi că sînteţi un om realizat?
Realizarea este o noţiune complexă şi, totodată, parţială, fiindcă poţi să fii realizat într-un domeniu pentru care ai pasiune şi ai depus mult suflet. Din punct de vedere profesional, cred că sînt realizat.
Care sînt principiile dumneavoastră de viaţă?
În primul rînd, perseverenţa. În al doilea rînd, organizarea, dar şi spontanietatea, pentru că uneori poţi s-o dai în bară cu planificarea. De aceea am un principiu, agenda nu se completează de cu seară pentru a doua zi, ci se completează spontan cu lucrurile care apar pe parcurs. În plus, este nevoie de multă flexibilitate. Un motto al meu ar fi: „Să fii tu însuţi”. Este necesar de mult curaj ca să poţi face faţă tuturor provocărilor, dar e nevoie şi de multă autoinstruire.
Principalele momente din viaţă care v-au făcut să fiţi ceea ce sînteţi.
Înscrierea la facultate, istoria a fost un mare hobby al meu. Al doilea moment a fost naşterea fiului Bogdan. M-au marcat şi evenimentele din 2009, care au dus la revigorarea multor valori şi principii.
Cu ce se mîndreşte Valeriu Primac?
Mă mîndresc cu părinţii mei care sînt nişte oameni extraordinari. Mama a fost asistentă medicală şi mi-a insuflat mult curaj, calm, rezistenţă, credinţă. Mă mîndresc cu buneii mei, mă mîndresc cu familia mea actuală. Mă mîndresc şi cu faptul că am reuşit să obţin licenţa B UEFA de antrenor în fotbal.
Ce calităţi ar trebui să aibă un om ca să fie prietenul dumneavoastră?
În primul rînd, să fie o persoană inteligentă. Pentru mine, cel mai important lucru este comunicarea. Numai astfel poţi crea o atmosferă bună, poţi să cunoşti mai bine o persoană. Comunicarea este un catalizator. Pe lîngă asta, un potebnţial prieten ar trebui să fie o persoană destul de flexibilă, să fie  instruit, cu demnitate şi respect.
Ocupaţia dumneavoastră preferată?
Dacă aş spune serviciul, nu ar fi corect. Ocupatia preferată este de a vedea lucrurile într-o armonie perfectă. Şi lectura. Cu regret, în ultima perioadă am mult prea puţin timp liber, pentru a citi ca înainte.
Visul dumneavoastră de fericire?
De regulă, nu prea visez. Dar aş dori să fie realizaţi copiii mei, părinţii să fie fericiţi.
Starea de spirit actuală.
Este sfîrşitul unui an de studii şi avem foarte multe activităţi. Dacă aş putea, mi-aş lua concediu mîine dimineaţă, la prima oră. Simt un pic de oboseaă. Simt că îmi lipseşte lectura unor cărţi bune.
Cine au fost cei care v-au marcat caracterul şi viitorul?
În primul rînd, mama. Au fost şi persoane care, indirect sau direct, s-au implicat în formarea unor calităţi pe care le am acum. Profesional, am fost influenţat foarte mult de unchiul meu, Gheorghe Pirmac, actualul director al Liceului „Gheorghe Asachi” din Ungheni. Lui îi datorez foarte multe. În plan familial am fost marcat de modelele oferite de tata, de bunei şi chiar de străbunei.
Deviza dumneavoastră.
Un drum de o mie de paşi începe cu primul pas.
Natalia Junghietu