Profesia de bibliotecar înseamnă a fi utilă oamenilor

Fiindcă numărul abonaţilor este în creştere şi la Călăraşi, am hotărît să mergem cu această rubrică şi acolo. Fără multe căutări, am găsit un interlocutor sau, de fapt, o interlocutoare de nota zece. Este o doamnă activă. A fost implicată în multe proiecte comunitare. Se simte foarte utilă datorită profesiei pe care o are. Este vorba despre Angela Zatic, şefa bibliotecii publice „George Munteanu” din satul Bravicea, raionul Călăraşi.
Are trei copii, pe care îi consideră cea mai mare realizare personală. De specialitate, este profesoară de istorie, dar munceşte şi în calitate de bibliotecară. Deşi este de aproape 30 de ani bibliotecară, nu a abndonat nici pedagogia.
Reuşeşte să le facă bine pe ambele. Chiar dacă la şcoală are ore puţine, pentru dînsa este foarte important că nu pierde legătura cu copiii. Unde mai pui că şi şcoala, şi biblioteca au multe în comun. Angela Zatic spune că şi într-o parte, şi în alta lucrează cu oamenii şi pentru oameni.
Consideraţi că sînteţi un om realizat?
Cred că încă nu, pentru că întotdeauna este loc pentru mai mult şi mai bine.
Care sînt principiile dumneavoastră de viaţă?
Foarte mult mă deranjează minciuna şi preţuiesc valoarea cuvîntului – acestea sînt două principii după care mă conduc în viaţă.
Principalele momente din viaţă care v-au făcut să fiţi ceea ce sînteţi.
Nu cred că sînt careva momente care m-au făcut să fiu ceea ce sînt. Pînă la urmă, sînt tot eu, un boţ cu ochi, aşa cum spunea Ion Creangă. Nu sînt nici pe departe o personalitate.
Cu ce se mîndreşte Angela Zatic?
Eu pornesc de la ideea că mîndria este un păcat, deaceea mă strădui să fiu cît mai simplă, să nu mă mîndresc cu nimic.
Ce calităţi ar trebui să aibă un om ca să fie prietenul dumneavoastră?
În primul rînd, să fie sincer că să pot să-l apreciez la justa sa valoare. Ipocrizia o detest mult, aşa că pot să depistez un om din primele cuvinte: dacă este sincer sau ipocrit.
Ocupaţia dumneavoastră preferată.
Poate să pară paradoxal, chiar şi copiii mei uneori rîd de mine, dar îmi place foarte mult cînd rămîn singură în bibliotecă. Atunci pot să răsfoiesc ziare vechi, să citesc cărţi. În acele momente găsesc multe lucruri inedite. Cu mulţi ani în urmă, într-o asemenea zi, am găsit un material scris de Mircea Eliade „Invitaţie la bărbăţie”, este un subiect interesant, actual şi atunci, şi acum.
Visul dumneavoastră de fericire.
Fericită eşti atunci cînd eşti împăcată cu sine şi cu cei din jur, cînd eşti sănătoasă şi familia este bine, chiar dacă nu se ştie cît cuprinde acest bine.
Starea de spirit actuală.
Nu pot să spun că la moment sînt împăcată cu sine şi am o linişte sufletească. Dar asta poate e chiar mai bine, pentru că îţi dă un imbold să mergi mai departe şi să tot lupţi. Cred eu că, atunci cînd ai linişte sufletească, laşi ca lucrurile să meargă de la sine, iar asta practic te opreşte pe loc.
Cine au fost cei care v-au marcat caracterul şi viitorul?
Cred că soţul meu, pentru că el provine dintr-o familie profund religioasă, iar aceasta m-a marcat cel mai mult.
Deviza dumneavoastră.
Nu m-am gîndit vreodată la acest lucru, dar cred că, dacă sînt utilă oamenilor, e totul bine.
Natalia Junghietu