Oţetul de mere şi beneficiile acestuia

Oţetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate. Iată care sînt principalele categorii de afecţiuni care răspund pozitiv la administrarea acestuia.
Reumatism: pentru remedierea bolii se ia de trei ori pe zi cîte o lingură de oţet de mere, amestecată cu o linguriţă de miere. Cura durează minimum trei luni şi are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice.

Obezitate, îngrăşare: cu oţetul de mere se fac cele mai simple şi mai eficiente tratamente de reglare a greutăţii corporale. Se bea, în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, un pahar de apă de izvor în care au fost dizolvate două linguriţe de oţet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, după fiecare masă, vom bea o jumătate de pahar de apă în care am adăugat o linguriţă de oţet de mere şi două linguriţe de miere. Indigestii frecvente, hipoaciditate: se bea, înainte de masă cu 5-10 minute şi imediat după masă, cîte un sfert de pahar de apă în care a fost diluată o linguriţă de oţet. Oţetul stimulează salivaţia, secreţia de sucuri gastrice şi măreşte peristaltismul tubului digestiv.

Anemia, slăbiciune corporală la copii: se administrează o linguriţă de oţet, combinată cu o linguriţă de miere, înainte de fiecare masă (doza va fi redusa la jumătate, în cazul copiilor sub 5 ani). Oţetul de mere, pe lîngă faptul că stimulează pofta de mîncare şi digestia, ajută la asimilarea fierului şi a altor minerale esenţiale din alimente.

Migrenele: intern se ia 2 linguriţe de oţet de mere diluate în puţină apă. Extern se fac fricţionări ale tîmplelor şi ale bazei craniului.
Cum se prepară oţetul de mere în condiţii casnice?
Se dau prin răzătoare 5 kg de mere cu tot cu cotor. Se pun într-un borcan de 10 litri, se adaugă 50 gr drojdie proaspătă şi se toarnă 5 litri de apă fiartă, răcită un pic, astfel ca să nu se opărească drojdia. Se pune într-un loc întunecos şi cald, acoperind doar cu tifon. Se amestecă de 2 ori pe zi.
După 2 săptămîni, cînd merele s-au macerat şi deja miroase a oţet, se strecoară. Zeama obţinută se toarnă într-un borcan curat şi se adaugă 500 gr miere de albine. Se amestecă pînă se omogenizează şi se lasă iar la fermentat într-un loc călduros şi întunecos, pînă se formează o peliculă foarte groasă deasupra. Aceasta se îndepărtează cînd oţetul este limpede şi frumos.
În timpul fermentaţiei, se acoperă borcanul cu tifon şi nu se mai umblă la el pînă cînd se scoate pelicula. În final, se toarnă în sticle şi se păstrează la rece.