Eh, Oscar, Oscar…
Răsfoiam mai ieri o carte din bibliotecă, căutînd nişte aforisme şi am găsit un citat de Oscar Wilde “Un bărbat este fericit cu orice femeie, dacă nu o iubeşte”. Hopaaa… Nu ştiu ce Dumnezeu a avut în cap tipul care a scris chestia asta. (Şi aveam o impresie bună despre el!).
M-am revoltat la început al naibei. De ce un bărbat ar fi fericit cu o femeie pe care n-o iubeşte şi, prin deducţie, nefericit cu una ce-o iubeşte? Hai să vorbim un pic despre aceasta. Deci, eşti cu ea, nu o iubeşti, eşti fericit. Şi de ce nu ai fi?
Probabil că ea te iubeşte, doar stă cu tine, nu-i aşa? Are grijă de tine şi de nevoile tale, îţi serveşte cina caldă, cafeaua fierbinte, exact aşa cum îţi place. Viaţa e frumoasă şi simplă. Vorba ceea: apă, paie şi bătaie. Cînd totul poate fi simplu, la ce să te complici, să te legi la cap, dacă nu te doare? Întotdeauna unul dă şi altul primeşte, unul adună şi celălalt risipeşte, unul iubeşte şi celălalt se lasă iubit. De ce să iubeşti, de ce să suferi?
Aha, iată problema, iubirea te face să suferi. Dar ce credeai – atîta trăire, atîta dăruire, atîta sentiment ar veni fără suferinţă? Cred că numai un bărbat care a suferit profund din iubire neîmpărtăşită ar declara că este fericit cu o femeie ce n-o iubeşte. Dar pînă cînd?
Pînă în ziua în care în viaţa lui va apărea EA. Pentru că va apărea, nu contează cît de tîrziu. Poate mult prea tîrziu… Poate într-o altă viaţă… Dar cu siguranţă cineva, într-o zi, îţi va deschide larg ochii, cineva pe care ai dori s-o furi şi s-o duci peste nouă mări şi nouă ţări. Şi atunci tot ceea ce ieri te făcea fericit, astazi o sa te facă să suferi.
Pentru că viaţa nu este decît o roată ce se învîrte, nu este decît o istorie care se repetă. Ceea ce ieri te făcea fericit, azi te nefericeşte total şi ceea ce credeai că te face să suferi devine dorinţă arzîndă.
Întotdeauna lipsa de echilibru sentimental într-o relaţie va ruina vieţile celor implicaţi. Oamenii vor rămîne împreună – copii, statut, casă, avere, ruşine. Unii vor urma iubirea, alţii doar se vor mulţumi să o viseze. Totul va părea cuminte şi normal, însă adînc în sufletul fiecăruia se vor purta intense lupte.
Este adefărat, e plăcut şi convenient să fii într-o relaţie în care doar primeşti iubire. Mai ales dacă cel care iubeşte ştie să ofere iubire. Te vei scălda în ape limpezi şi cuminţi, vei fi răsfăţat şi adorat. Doar eşti bărbat şi totul ţi se iartă, nu poţi ţine întotdeauna piept ispitelor care sînt multe. Şi, dacă ştii să te prefaci îndrăgostit, vei vinde iluzii celuilalt, celui care arde pentru tine. Dar pînă cînd? Cîte iluzii îţi vinzi ţie insuţi? Totul se plăteşte pînă la urmă. Într-o zi cineva te va învăţa că suferinţa iubirii te face mai fericit decît domestica complacere.
S-ar putea să nu ai de ales. Statut, copii, casă, avere… Ani lungi de relaţie. Eşti prins în propria-ti plasă… Şi totuşi, într-o zi vei simţi nevoia să oferi. Să protejezi. Să iubeşti. Şi atunci vei regreta că nu ai ştiut să păstrezi echilibrul acela care poate a existat la inceputul acelei relaţii, liniştea sufletească plus plăcerea, fără a ţine cont cine a fost, cum şi pentru ce a fost folosit.
Este bine să te gîndeşti de două ori înainte să te implici într-o relaţie (prietenie, căsnicie, parteneriat) în care iţi place doar să fii iubit, adorat, răsfăţat, într-o relaţie în care doar ţi se oferă. Pentru ca ţi-e “cald”. Vor veni zile cînd vei dori să-ţi fie „fierbinte”. Crede-mă, cu sigurantă vei căuta arşiţa în altă parte.
Mirajele apar uneori în deşert şi dispar. Mirajele ce apar pe cerul sufletului nostru dispar la fel de repede, iar în locul lor apar deşertul şi uscăciunea noastră interioară. Ne este sete, dar acea sete permanentă de apa vieţii se transformă într-o sete de cineva care să fie pe măsura aşteptărilor noastre. Însă, tocmai aceste aşteptări, această sete exagerată, ne va face să nu mai vedem realitatea, să nu-l vedem pe celălalt exact aşa cum este. Cu cît e mai mare amăgirea, cu atît va fi mai mare deziluzia.
Sîntem la fel precum iubim. De obicei, sîntem superficiali, lipsiţi de suflet. Atît timp cît ne vom refuza accesul la inima cuiva, chiar dacă îi posedăm corpul, ne vom refuza accesul la inima noastră, la propriul nostru suflet.
Ne îndrăgostim des, dar iubim rar. Nu iubim şi prin asta ne blocăm accesul la iubirea care o manifestă Dumnezeu prin celălalt. Oamenii cu personalitate puternică şi care se pot ghida în viaţă, se pot lăsa ghidaţi şi în iubire, aşa că..
Eh, Oscar, Oscar, las-o baltă, s-o crezi tu…
Ala Mutilică
Lasă un răspuns