“Struguraş” de poamă aleasă – un dar divin, oferit cu 65 de ani în urmă

Răsună buciumul. În calendar – anul 1946. Şi s-au bucurat atunci unghenenii că au scăpat de război, că li s-au întors acasă feciorii şi taţii. De mare bucurie, au început să cînte – care la ce ştia: la fluiere, tobe, cobză. S-au adunat toţi laolaltă şi au format un ansamblu…
Aşa a început, potrivit angajaţilor Palatului culturii din Ungheni, istoria ansamblului de cîntece şi dansuri populare „Struguraş”, unul dintre cele mai vechi colective artisitce de amatori din Republica Moldova.  Pe 4 decembrie, într-o atmosferă festivă, în prezenţa a circa 700 de spectatori, printre care numeroase oficialităţi, „Struguraşul” şi-a sărbătorit aniversarea a 65-a de la fondare. Împreună, au răsfoit, filă cu filă, istoria acestei formaţii, devenite deja legendă.
La început, a fost o armonică, o vioară, o chitară şi o tobă… Apoi, au venit, unul cîte unul, muzicanţii – tineri, talentaţi, entuziaşti.
Au colindat fosta Uniune Sovietică în lung şi-n lat. În primii ani de activitate, au fost susţinute peste 500 de concerte. Zeci de premii importante au fost adunate de-a lungul anilor în palmaresul ansamblului, acesta devenind unul cu adevărat de aur. Iată doar cîteva dintre ele:
Anul 1967. „Struguraşul” obţine medalia de aur şi diploma de gradul I la un festival de creaţie populară din Uniunea Sovietică.  Anul 1977 – medalia de aur şi diploma de gradul I la Festivalul republican de creaţie populară. Anul 1991 – diploma de laureat al festivalului internaţional din China. Anul 1994 – coroana de aur la concursul internaţional de folclor din Iugoslavia. Şi lista poate continua.
„Struguraşul” din Ungheni a dus faima cîntecului şi dansului popular moldovenesc departe în lume: din Siberia pînă-n China, din Egipt pînă în Grecia, din Coreea de Sud pînă-n Irak. Sute de deplasări, dute de concerte pe scenele din întreaga lume. Nu întîmplător ansamblul a devenit cartea de vizită a Ungheniului, mîndria Ungheniului, iar cei ce au contribuit la dezvoltarea şi prosperarea lui sînt foarte mulţi, printre care: Gheorghe Sasu, fondatorul ansamblului şi dirijor timp de 21 de ani, Nicolae Arseni, Vasile Panainte, Constantin Alcaz – şi ei dirijori foarte talentaţi. Primul coregraf al ansamblului s-a numit Eugenia Semionova, după care au urmat Vasile Pincev, Vladimir Pricladov, Nina Pricladova.  Dacă am începe să enumerăm instrumentiştii, soliştii ansamblului, dansatorii, nu ne-ar ajunge, cu sigiuranţă, o pagină de ziar. Sînt foarte, foarte mulţi şi fiecare dintre ei a lăsat cîte o părticică din sufletul lor aici.
„Struguraş” de poamă aleasă, tu ne faci viaţa frumoasă”, a declarat unul dintre moderatorii acelei frumoase sărbători din 4 decembrie, după care, tot el, a punctat: „Poposim la izvoarele folclorului moldovenesc, adevărate perle sfinte cu atîta grijă păstrate şi valorificate în şirul anilor depănaţi”. Ce altceva mai frumos poate fi spus despre activitatea unui colectiv cu adevărat magic?
Lucia Bacalu