«Mâca are grijă de mine»
La intrarea în satul Măgurele din raionul Ungheni câţiva copii vin de la şcoală. Alţii trec pe lângă ei cu vaca. Majoritatea copiilor din sat au fost lăsaţi în grija bunicilor, a fraţilor şi a surorilor mai mari. Părinţii lor au plecat la muncă peste hotare. În opinia specialiştilor, consecinţele acestui fenomen afectează negativ starea emoţională şi psiho-socială, sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi a vârstnicilor.
În Gimnaziul «Vasile Badiu» din satul Măgurele învaţă 85 de copii. Dintre aceştia, 22 au câte un părinte plecat peste hotare, iar 12 – ambii părinţi. Cifrele nu sunt deloc îmbucurătoare. Iraida Ene, director educativ la gimnaziul din Măgurele, susţine că elevii din această categorie sunt cei mai afectaţi psihologic. «În clasa a şaptea, unde sunt dirigintă, am doi băieţi ai căror părinţi sunt plecaţi în Rusia. Mă uit la aceşti copii şi ei parcă vor să fie alintaţi, să-i mângâie cineva. Este una când te alintă o rudă şi e alta când eşti alintat şi educat de mama şi tata».
Copiii nu vor merge peste hotare
Tatiana Musteaţă este elevă în clasa a VIII-a la gimnaziul din sat. Unul dintre părinţii ei a plecat peste hotare din motive financiare în familie. «Mama lucrează la Chişinău. Tata e plecat la Moscova. El lucrează câte trei luni. Se întoarce acasă şi pleacă iarăşi. De mine are grijă bunica. Îmi este greu să mă descurc fără ei». După ce va absolvi gimnaziul, Tatiana vrea să facă colegiul şi o facultate, asta ca să nu ajungă în situaţia de a pleca peste hotare ca şi părinţii săi.
Părinţii lui Gheorghe Nicolaiciuc, elev în clasa a VII-a la aceeaşi şcoală, au plecat la muncă în Rusia. Cu faţa îmbujorată, elevul afirmă că se descurcă bine şi fără părinţi. S-a obişnuit deja cu această situaţie. «Ei au plecat peste hotare. Mâca are grijă de mine. Lecţiile le fac singur». Gheorghe încă nu ştie ce va face după ce va termina şcoala, dar zice că nu va pleca peste hotare.
«Mămica e plecată de 5 ani, iar tăticul de 8. Vorbesc cu ei la telefon o dată la două zile», spune Galina Dabija, elevă în clasa a VII-a. Ea are doi fraţi şi două surori. De când părinţii au plecat în Rusia, sora mai mare, de 21 de ani, are grijă de cei mai mici.
Din clasa a II-a la microbuz
Galina spune că uneori vrea să meargă acasă şi să-i povestească mamei ce s-a întâmplat în acea zi la şcoală. «Alteori nu simt că am nevoie de ei. Deja m-am obişnuit. În clasa a II-a părinţii m-au dat împreună cu fratele la şcoala din Sineşti. La sfârşit de săptămână veneam singură acasă cu rutiera. Duminica plecam înapoi. La Sineşti avea grijă de mine o mătuşă», mai spune eleva, care încă nu ştie ce va face după ce va absolvi gimnaziul. «Încă nu m-am gândit», zice ea.
Sora mai mare a Galinei nu are un serviciu. Iraida Ene, director educativ la gimnaziu, consideră că fata a dus o viaţă grea de când era copil. «Era în clasa a şaptea. Sărmana, venea la şcoală şi o întrebam: Cristina, de ce eşti aşa necăjită? Ea îmi răspundea că este obosită, pentru că trebuie să gătească pentru ceilalţi fraţi şi surori. Făcea seara mâncare. Dimineaţa se trezea, îi hrănea pe toţi şi apoi venea la şcoală».
Iraida Ene afirmă că majoritatea copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare se căsătoresc prin clasa a IX-a şi abandonează studiile. Ea este de părere că trebuie create oportunităţi de muncă la noi acasă, ca să nu ne confruntăm cu astfel de probleme.
Problemele cu care se confruntă copiii
În cadrul unei conferinţe de presă, Viorica Dumbrăveanu, şeful Direcţiei protecţia familiei şi drepturilor copilului din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a declarat că migraţia masivă a forţei de muncă din R. Moldova a lăsat fără atenţia şi îngrijirea familiei un număr impunător de copii şi vârstnici din comunităţile urbane şi rurale din întreaga ţară.
În studiul intitulat «Necesităţile specifice ale copiilor şi vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare», realizat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei împreună cu alte instituţii de resort, se arată că, în cazul copiilor, absenţa părinţilor îi lipseşte de ataşamentul, afecţiunea, ajutorul şi îndrumarea atât de necesare la această etapă. Migraţia creează dificultăţi în stabilirea contactelor sociale, formând o imagine difuză a familiei. Datele colectate atestă că atât copiii, cât şi vârstnicii se adaptează la schimbări în mod individual, adoptând comportamente specifice, încercând să depăşească problemele care îi afectează pe ei nemijlocit, dar şi pe cei aflaţi peste hotare.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, acest studiu a demonstrat rolul important al bunicilor în educarea, îngrijirea şi creşterea copiilor, precum şi importanţa deosebită pe care o are şcoala şi profesorii şcolari în viaţa acestor copii. De asemenea, studiul relevă o serie de probleme serioase cu care se confruntă copiii, cum ar fi: lipsa de înţelegere, conflictele, exploatarea prin muncă, abuzul fizic, psihic, sexual.
Concluziile şi recomandările studiului oferă propuneri pentru dezvoltarea unui sistem naţional de evidenţă a copiilor şi vârstnicilor rămaşi fără îngrijirea membrilor de familie, iniţierea şi diversificarea serviciilor sociale adaptate la necesităţile individuale ale copiilor şi vârstnicilor, precum şi pentru perfecţionarea politicilor şi mecanismelor existente în domeniul protecţiei lor.
Iurie SANDUŢA, Ziarul de Garda
Lasă un răspuns