„Dă-mi, Doamne, minte, bani și sănătate, ca să pot susține și în continuare echipa”

Interviu cu Ghenadie Mitriuc, preşedintele clubului de volei „Olimp” Ungheni
L.B.:„Olimp” este campioană. Medalia de aur al Campionatului naţional la volei a venit la Ungheni
G.M.:Da, a venit la Ungheni. Am fost invitat deja la Federația Moldovenească de Volei  la Chișinău, unde mi-a fost înmînată Cupa.
L.B.:La Ungheni va fi organizată vreo festivitate?
G.M.:Neapărat. Vom organiza un turneu amical între foștii voleibaliști, care au jucat în „Olimp” cu opt opt ani în urmă, și actualii membri ai echipei. Vom invita suporterii noștri, presa, reprezentanții administrației publice locale. Va fi o adevărată sărbătoare.
L.B.:O parte dintre ungheneni, amatori ai voleiului, chiar dacă se bucură de acest succes, au pe undeva și un regret: în actuala echipă nu există nici un voleibalist crescut la Ungheni.
G.M.:Așa este și ei au dreptate. Ar fi fost foarte frumos dacă cineva dintre tinerii noștri ungheneni ar fi jucat în echipa noastră. Deocamdată, nimeni nu s-a ridicat la nivelul care să-i permită să evolueze în Campionatul național la volei. Trebuie să recunoaștem acest lucru. Dacă am pus, în calitate de președinte al clubului, sarcina să obținem locul I, trebuia să avem şi cu cine. Antrenorul echipei,Valentin Pereu, directorul echipei, Sergiu Marinescu, au selectat jucătorii, cu care ar fi putut îndeplini această sarcină.
L.B.:V-ați realizat un vis. Ce urmează?
G.M.:Acum stau și şi-mi spun: dă-mi, Doamne, minte, bani și sănătate, ca să pot susține și în continuare echipa. Vom vedea care va fi sarcina în noul sezon competiţional: locul I sau poate un alt loc. „Speranța” Vulcănești, anul trecut, s-a clasat pe locul I, iar anul acesta – pe locul II. De ce? Pentru că au avut probleme financiare. Jucătorii nu mai puteau fi remuneraţi, astfel că unii au venit la noi.
L.B.:Dumneavoastră le-ați asigurat cele necesare. Cheltuielile au fost doar ale clubului ori s-au implicat și alții?
G.M.:S-a implicat și Primăria, care a alocat 60 mii de lei. Cu această ocazie vreau să-i transmit mulțumiri domnului primar Alexandru Ambros, consilierilor care au adoptat decizia respectivă. Nu pot să nu spun cuvinte frumoase în adresa președintelui raionului, Ion Harea. Uneori, nu este atît de important banul, pe cît susținerea morală. Dînsul a fost prezent la toate meciurile pe care le-am avut acasă. Totdeauna a găsit timp să vină în sala de sporturi a Palatului culturii. Susținerea morală a însemnat pentru noi foarte mult.
L.B.:Aici, laUngheni, pe lîngă echipa pe care ați format-o, ați educat și o armată de suporteri înflăcărați. Nu foarte multe echipe au noroc de asemenea suporteri.
G.M.:N-aș spune că eu am educat asemenea suporteri. Ei singuri s-au organizat. Am demonstrat că Ungheniul este un oraș special, iar sportul e la mare cinste. Sportul îi unește. Suporterii noștri au fost deosebiţi. Cred că orice echipă și-ar fi dorit asemenea galerii. Personal l-am auzit pe antrenorul fostei campioane a Republicii Moldova, „Speranţa” Vulcănești, vorbind cu admirație despre suporterii noștri.
L.B.:Cît costă să întreții o echipă pe un an?
G.M.:Trebuie să spun că nu doar „Rincor-Prim” și-a asumat finanțarea echipei. A fost alături de noi Gheorghe Baiura, care ne-a oferit mereu cazarea pentru voleibaliștii care veneau la meci în ajun. Luau acolo cina, dejunul la un preț redus. De cîteva ori ne-a întins o mînă de ajutor Centrul Regional de Resurse pentru Tineri în frunte cu Angela Ciocîrlan. Sînt și persoane fizice care s-au implicat și ne-au ajutat.
L.B.:Oricum, ca să obții performanțe, cheltuielile sînt mari.
G.M.:Da. Vă dau un exemplu. Anul trecut, bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, a alocat 500 mii de lei pentru echipa din Vulcănești și ei au obținut locul I. Noi am cheltuit mai puțin, dar am reușit aceeași performanță.
L.B.:Nu aveți de gînd să creșteți o echipă de voleibaliști ungheneni?
G.M.:Noi avem deja o echipă. Băieții merită toată lauda, dar mai au de muncit pentru a ajunge la nivelul cuvenit. Trebuie să spun că, în prezent, pentru a fi voleibalist adevărat, trebuie să ai o înălțime de 1,85-1,9 m. În caz contrar, e foarte greu să obții performanțe. Contează mult şi experienţa. Actualii membri ai echipei „Olimp” au jucat în echipe cu renume, în campionate puternice din alte țări. Sînt care au jucat în Kazahstan, Rusia, în România. Antrenorul nostru, Valentin Pereu, a jucat în Italia, în liga superioară.
L.B.:Acum, după acest succes, veți participa și la competiții internaționale?
G.M.:S-ar putea. Dar vom vedea cum și cu cine. Depinde iarăși de bani.
L.B.:Dar sala de sporturi de la Ungheni corespunde rigorilor, ca să poată găzdui asemenea competiţii?
G.M.:Nu. Avem însă astfel de săli la Chișinău. Numai la Chișinău.
L.B.:Nu credeţi că Ungheniul, avînd o asemenea performanță, ar merita o sală pe măsură, cu toate condițiile necesare?
G.M.:Ungheniul a avut o asemenea sală – lîngă fabrica de covoare. Știm cu toții ce au făcut cei ce au cumpărat-o. Nu s-a procedat corect. Consilierii au votat atunci – şi eu eram consilier, independent – pentru ca acea sală să fie vîndută, dar cu condiția ca acolo să se facă sport.  Nu am știut atunci și nimeni nu ne-a informat că terenul pe care era construită sala respectivă nu aparținea orașului Ungheni, ci satului Zagarancea. Cel ce a cumpărast clădirea, a vîndut-o ulterior. Noul proprietar a încheiat contract cu primăria Zagarancea, a construit acolo o stație de testare, spălătorie auto. Asemenea săli sportive erau doar trei în toată republica.
L.B.:Astfel Ungheniul a rămas fără o sală de sporturi modernă.
G.M.:Da, din păcate. Ca să fie renovată, nu era nevoie de prea mulți bani.
L.B.:Dar ca să contruiești una nouă?
G.M.:Este imposibil acum, costă foarte mult, milioane de lei. Trebuie să ne mulţumim cu ceea ce avem. Slavă Domnului că avem sala de la Palatul culturii. După ce s-au schimbat acolo geamurile, acoperișul, după ce a fost reabilitat sistemul termic, s-a schimbat podeaua, condițiile sînt bune. Se poate de făcut sport şi se face.
Lucia Bacalu