E linişte şi pace în sat la noi, dar frica şi umilinţa nu se ştie cînd ne va părăsi

Scoaterea sirmei ghimpate la Ungheni
Scoaterea sirmei ghimpate la Ungheni

Cu un an în urmă, se făcea mare zarvă în jurul unui eveniment care a pus capătul unei ere sovieto-comuniste: demolarea gardului de sîrmă ghimpată de la Prut. Închistaţi în vechea mentalitate de „gulag” (puşcărie), demnitarii comunişti şi procomunişti de tot felul aduceau „cu lopata” argumente bizare şi preziceau o catastrofă apocaliptică pentru Republica Moldova şi populaţia ei, dacă gardul de la frontieră va fi înlăturat.
Azi sîntem martori, noi, cei care trăim în satele de frontieră, că este linişte şi pace şi că fetele noastre nu au fost şi nici nu sînt violate de flăcăii de peste Prut, aşa cum ne speriau unii şefi de pichete de grăniceri. Şi nici rufele de pe funiile de uscat nu au fost furate, şi nici păsările din coteţ nu au fost vizitate de nimeni de peste Prut. Nici copiii noştri, şi nici vitele noastre nu s-au înecat în apele tulburi ale Prutului.
De fapt, au avut loc şotii de tot felul, dar ca şi în prezenţa gardului de sîrmă ghimpată, căci în satele noastre mai sînt şi amatori de coteţe străine. Poate şi violuri au fost, căci nu ducem lipsă de nesăbuiţi. Dar un lucru se evidenţiază tot mai mult – se simte schimbarea în mentalitatea cetăţenilor noştri. A crescut responsabilitatea faţă de comportamentul şi acţiunile lor în zona de frontieră. Toţi cei care trec fîşia de marcaţie plecînd la pescuit, la odihnă sau la muncile agricole, au permise speciale, eliberate de către pichetele de grăniceri. Cetăţenii cunosc legislaţia, cunosc ce-i aşteaptă, dacă o încalcă.
Principalul însă este că a dispărut frica de necunoscut, căci decenii la rînd am fost educaţi că sîntem ameninţaţi  de un mare pericol ce ar putea veni de peste Prut. Mereu ni s-a cultivat dezacordul cu adevărata obîrşie, ba mai mult, ni s-a insuflat ură faţă de poporul român, incriminîndu-l fascist. Această practică se mai foloseşte şi-n zilele de azi de către activiştii PCRM, care continuă să ne spele creierii şi să ne otrăvească sufletele.
Neocomunismul moldovenesc rămîne promotorul ideologiilor imperiale ruse care persistă în psihologia retrograd-mancurtistă şi şovinistă, care văd în Republica Moldova o rezervaţie de materii prime agricole ieftine, precum şi de braţe de muncă ieftine pentru Rusia. Va mai curge încă multă apă pe Prut, pînă cînd cetăţenii noştri simpli vor înţelege adevărul istoric real, nu cel spus de mancurţii neamului, adevăr al unui popor aflat în sclavie slavă de două secole.
Veni-va ziua şi vremea iluminării noastre şi atunci ne vom aprecia locul nostru adevărat în istorie şi pe harta Europei. Dar pînă atunci, va mai persista graniţa (gardul) psihologică şi frica de audeterminare, de autoafirmare naţională. Noi, cei umiliţi şi docili, trebuim „velicoruşilor” întru implementarea proiectului lor multisecular de dominaţie geopolitică în zonele strategico-economice ale lumii. Pentru a ne menţine în ţarcul de garduri cu sîrmă ghimpată, ne toarnă în conştiinţă otrava dezacordului cu obîrşa noastră, ne frustrează numai la gîndul că sîntem români, ne ameninţă cu sancţiuni economice că vrem în UE.
E linişte şi pace şi în sat la noi, dar frica şi umilinţa nu se ştie cînd ne va părăsi. Poate odată cu aderarea Republicii Moldova în UE, dacă se va realiza vreodată. Primul pas s-a făcut destul de îndrăzneţ – gardul de sîrmă ghimpată de la Prut nu mai este. Rămîne să-l demolăm şi pe cel din conştiinţa noastră.
Vasile Jantuan,
Măcăreşti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *