„Dacă ţi-ai ales pedagogia, trebuie să fii toată viaţa cu cartea în mînă”

Interviu cu Iulia Pancu, şefa Direcţiei Învăţămînt, Tineret şi Sport
A trecut deja jumătate din anul de studii curent. Care sînt, în viziunea dumneavoastră, principalele realizări obținute?
O realizare este faptul că am reuşit să aducem toți copiii de vîrstă școlară din raion în școli. Este foarte important că fiecare copil să se afle în acest mediu. Comparativ cu anul trecut, s-a micșorat numărul absențelor nemotivate. Este îmbucurător că la sfîrșitul semestrului I nu am avut nici un abandon școlar. O realizare este şi faptul că s-a majorat procentul calității, de la 27 la 29. E un indcator bun, care înglobează, de fapt, toată activitatea noastră, începînd cu prestația pedagogului şi terminînd cu crearea mediului educațional. Nu putem afirma că avem un mediu excelent. Sigur, mai există probleme. Totuși, comparativ cu anii precedenți, situația s-a îmbunătățit. Azi nu mai putem să aducem drept argument pentru lipsa unor rezultate bune faptul că a fost frig în școală, că nu a fost lumină sau altceva.
Iar elevii sînt puşi serios pe carte?
Încă nu putem fi satisfăcuți pe deplin de atitudinea copiilor faţă de studii. Motivarea lor nu este cea pe care ne-o dorim. Or, nu doar școala ar trebui să se implice. Școala oferă toată educația,  instruirea. Dar acești copii au părinți care vin cu alte exemple și îi orientează într-un fel sau altul. În plus, trebuie să recunoaştem: în societatea noastră valorile s-au transformat în non-valori. Astfel, copilul este debusolat: școala cere într-un fel, părinții spun altceva, societatea oferă un alt exemplu.  Din păcate, la ora actuală nu-s promovați oamenii cu adevărat inteligenți, care au făcut studii de calitate, cu rezultate foarte bune. Această stare de lucruri influențează învăţămîntul şi rezultatele acestuia.
Îi influenţează şi pe pedagogi?
Am încercat să orientăm cadrele didactice în vederea pregătirii mai calitative către lecții, prin inspecții tematice, prin inspecții inopinante, prin inspecții frontale, prin inspecţii de o zi. Și pedagogii, în mare parte, au răspuns cerințelor noastre. Unii însă nu au răspuns. Sînt şi dintre cei care așteaptă să fii lîngă el, care speră să nu fie controlaţi. Deși ne place să trăim într-o țară democratică, să avem dreptul de a ne exprima, uităm uneori de responsabilitatea de a munci bine, de a munci calitativ, fără indicaţii, fără controale.
Vreau să abordăm şi un alt subiect. Din punctul meu de vedere, un element foarte important în dezvoltarea şcolii ar fi autoinstruirea pedagogilor, ceea ce presupune şi informare, şi particpare la evenimente culturale sau literare, şi lectură. Am impresia că o parte din cadrele didactice din raion nu prea sînt active în acest sens. Care e motivul?
Sînt de acord cu ceea ce spuneţi. Făcînd şi eu parte din breasla pedagogilor, recunosc că nu totdeauna reuşesc să fiu prezentă la evenimentele despre care vorbiţi. Totuşi, dacă pretinzi că eşti un om cult, trebuie să tinzi spre un mediu cult. În viziunea mea, un pedagog trebuie să fie multilateral dezvoltat. Dacă nu ai o cultură generală, dacă nu citeşti, nu te informezi, nu prea faci faţă misiunii pe care o ai: de formare a personalităţii.
Au obosit pedagogii noştri?
Nu cred. Probabil, pun în prim-plan alte lucruri, uitînd uneori de autoformare. Dar un pedagog adevărat trebuie să se formeze în permanenţă.
Poate grijile cotidiene cu care s-au confruntat pedagogii cu cîţiva ani în urmă şi-au lăsat amprenta? Acum, din inerţie, s-a dezobişnuit să mai citească, să se mai informeze.
Este şi asta. Trebuie să recunoaştem că unii sînt indeferenţi şi poate chiar au încurcat domeniul de activitate. Or, dacă ţi-ai ales pedagogia, trebuie să fii toată viaţa cu cartea în mînă. În caz contrar, nu putem să transmitem nişte emoţii, nişte mesaje.
Ce trebuie de făcut, pentru a remedia situaţia?
Fiecare trebuie să conştientizeze că, din moment ce a ales să fie intelectual, trebuie să aibă puterea de fi în permanenţă informat, să citească, să se implice în viaţa comunităţii. Totodată, e necesară şi implicarea statului.
Cum?
Să ofere oportunităţi, să dezvolte ţara, astfel ca orice cetăţean să ştie că e protejat, că poate să se realizeze aici. Eu nu cred că cei care stau în fruntea statului nu simt că societatea noastră e bolnavă. Poate că ar trebui să preluăm din experienţa anilor ce au trecut, astfel ca întîlnirile cu scriitorii, diversele spectacole să fie cît mai frecvente. Ar trebui de găsit un mecanism pentru ca preţul unui bilet la spectacol, de exemplu, să fie mai redus. Apropo, domeniul învăţămîntului, în topurile internaţionale, se află pe un loc onorabil, undeva pe 50. Din punct de vedere al dezvoltării economice – mult după locul 100. Unde e logica? Parcă avem oameni foarte capabili,  instruiţi, dar nu putem dezvolta ţara.
Se pare că producem creieri pentru alte ţări.
Cam aşa este. Înseamnă că există undeva o ruptură, că ceva nu funcţionează.
A început deja semestrul II. V-aţi pus anumite obiective, mai deosebite, în afară de activitatea cotidiană?
Nu ne detaşăm de munca de zi cu zi, pentru că anume ea ne aduce rezultate. În semestrul II, începe un fel de numărare a bobocilor. Vin concursurile şcolare pe obiecte. Obiectivul nostru este să-i putem depista pe cei mai buni copii, care să ne reprezinte la olimpiadele republicane. De aceea îi încurajez pe colegi să lucreze asupra sibiectelor, să asigure secretul, astfel ca toţi să aibă şanse egale. Numai aşa vom putea alege cea mai bună echipă. Ne bucură să elevii noştri reuşesc să aducă de la olimpiadele republicane tot mai multe premii, chiar dacă acestea se obţin cu greu. Ar fi păcat  să nu mergem şi în continuare în ascendenţă. În luna mai, e posibil să avem la Ungheni şi un seminar republican cu şefii de direcţii. Vor veni primele persoane din învăţămînt din raioanele Republicii Moldova. Trebuie să vadă ce avem bun. Cred dă vom reuşi, vom arăta ceea ce avem cu adevărat, fără pafos şi spectaculozitate. Totodată, sper ca alegerile locale să nu ne periciliteze activitatea. De regulă, în campaniile electorale se implică multe cadre didactice, au tot dreptul, chiar salut acest fapt, dar să nu fie în detrimentul şcolii. Şi încă ceva: să dea Dumnezeu să nu avem accidente, incidente neplăcute, căci viaţa şi sănătatea fiecărui copil este primordială pentru noi.
Lucia Bacalu


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *