Gheorghe Grama, domnul care îşi propune să mediteze asupra eternităţii şi perfecţiunii omului
“Dar poate tocmai aici e şansa mea să le-o apuc înainte”, şi-a zis el. Şi ne-a contactat telefonic, spunînd că-şi doreşte să se prindă în cursa “Chestionarului…”, unde s-au aliniat, în mare majoritate, tot din tineri în mai tineri.
A luat o foaie, un pix şi a înşirat pe hîrtie răspunsurile la toate cele 25 de întrebări. Iată că nici nu ştiam cîte întrebări are “Chestionarul…”. Noroc de el că ne-a spus!
Funcţia actuală: pensionar, păstor, dar şi păstrător de amintiri.
Principala trăsătură a mea de caracter: încăpăţinarea de a căuta cumpăna între sus şi jos, aici şi acolo, a fi şi a nu fi, toate aflîndu-se în fiinţa noastră.
Calitatea pe care o prefer la un bărbat: să fie demn de numele ce-l poartă.
Calitatea pe care o prefer la o femeie: tendinţa de a fi un ideal.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: ei nu prea vin cînd sînt invitaţi, în schimb apar cînd nici nu mă aştept.
Ocupaţia mea preferată: citesc în stele şi admir chipul omului modest.
Principalul meu defect: nu pot lupta cu propriile mele defecte.
Visul meu de fericire: să-mi văd ţara ieşită din nevoi.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: să constat că pentru om nu mai există drum spre adevărata fericire.
Ce-aş fi vrut să fiu: ce nu pot eu şi cum nu sînt, mereu mi-e drag pe-acest pămînt.
Ţara în care aş vrea să trăiesc: acea pe care aş fi transformat-o conform visului meu.
Culoarea preferată: albul din care se naşte curcubeul şi negrul, a doua culoare clasică.
Floarea preferată: toate laolaltă, deoarece pe orice bani nu poţi lua ceva mai bun decît o floare.
Pasărea preferată: cucul, pentru că mereu este fascinat de taina propriului său nume.
Scriitorii preferaţi: cei care îşi înmoaie pana în lacrimă şi dor şi care se zidesc singuri prin propria creaţie.
Eroul preferat: unul căzut în cel mai mare măcel – tata.
Eroina preferată: mama.
Eroii din viaţa reală: cei care luptă din convingere pentru un ideal onorabil.
Băutura şi mîncarea preferată: o mînă de boabe şi-un strugure din vie.
Ce detest cel mai mult: fariseismul şi fariseii cu speculaţiile lor, bazate pe aşa-zisa “opinie publică”. Sînt mîrşavi, ce-aş putea să mai zic?
Calitatea care aş vrea s-o am din naştere: natura-mamă mi-a dat de toate cu vîrf şi îndesat. Dar cine nu ştie cît de uşor se cheltuie o bogăţie?
Cum aş vrea să mor: omiţînd “aş vrea” – fără datorii în faţa celor retrăite. Poate chiar ca Gică Petrescu, “cu ulciorul lîngă mine, cu paharul lîngă mine…”
Starea de spirit actuală: cu puţină “gheaţă în spate”, în ciuda încălzirii globale anunţată de curînd.
Greşeli care îmi inspiră cea mai multă indulgenţă: toate, afară de cele calificate altfel de către Napoleon prin exclamaţia: “Aceasta nu este o crimă, aceasta este o greşeală!”.
Deviza mea: dacă doreşti să te cunoşti mai bine pe tine însuţi, ai grijă să nu-ţi stea în cale propria umbră.
Lasă un răspuns