Viaţa a făcut-o puternică, iar sătenii şi colegii de serviciu – optimistă
„În spatele succesului bărbaţilor se află o femeie. În spatele succesului unei femei se află ea însăşi”. Frumos spus. Şi adevărat. Un exemplu elocvent în acest sens poate fi Tamara Rahmistriuc, directoarea grădiniţei din satul Grăseni.
Istoria vieţii sale este una demnă de luat în seamă. E o lecţie adevărată, care ar trebui să fie învăţată de cei ce nu ştiu să facă altceva decît să plîngă pe la colţuri că li-i greu, că nimeni nu-i ajută, că nu au nici un viitor aici, la ei acasă.
Nu s-a dat niciodată bătută
„Am lucrat şi cu un salariu de 63 de lei, eu fiind unica întreţinătoare în familie. Copiii mei erau mici. Cum s-a început Moscova, soţul a plecat şi nu s-a mai întors. Am fost singură, sînt singură şi în ziua de azi”, îşi începe dînsa povestirea. Nu prea i-a surîs norocul în viaţa personală. A rămas cu patru copii, singură în faţa greutăţilor. „O vecină chiar îmi zicea: ştii, atît te invidiez. Nu te-ai dat bătută şi nu ai intrat în patima băutului, chiar dacă ai avut tare multe probleme”, spune. Avea dreptate vecina. Nu s-a dat niciodată bătută. Are şi explicaţia sa: „Viaţa te face puternică”.
Şi-a început activitatea de muncă la grădiniţa din satul în care a văzut lumina ochilor, la Grăseni. Era anul 1985. După 13 ani, grădiniţa a fost închisă. A trebuit să treacă alţi 13 ani, ca ea să fie redeschisă.
Au fost ani foarte grei
Tamara Rahmistriuc a muncit, în toată această perioadă, la şcoală, era educatoare la grupa pregătitoare. „Au fost ani foarte grei”, îşi aminteşte. Recunoaşte că, uneori, în iernile geroase, după ce venea de la şcoală, lua sacul în spate şi se ducea să adune de pe deal crenguţe, ca să aibă cu ce-şi încălzi copiii.
Ar fi putut pleca, aşa cum au făcut-o sute şi mii de femei, ca să-şi facă un rost în viaţă în altă parte. Dar nu a vrut. “Vedeam cum suferă copiii mei. Vedeam cum se ruinează clădirea grădiniţei. Mi se umplea inima de durere. Atunci am decis că trebuie să rămîn, ca să creez condiţii bune atît pentru copiii mei, dar şi pentru ceilalţi copii din Grăseni şi Todireşti”, povesteşte.
Un pas important pentru redeschiderea grădiniţei.
În 2005, a fost una dintre cele şase doamne, majoritatea profesoare la şcoala din sat, care au creat un grup de iniţiativă, pentru a realiza un proiect ambiţios – reconstrucţia acoperişului grădiniţei din Grăseni. Era ceva absolut nou pentru ea şi pentru colegele sale. A mers înainte, fiind sigură că poate reuşi. A reuşit. Un grant de 239 mii de lei de la IREX şi o contribuţie de peste 200 mii de lei a primăriei au fost mai mult decît binevenite. Fusese făcut un pas important pentru redeschiderea grădiniţei.
Grupul de iniţiativă, fiind format, în majoritate, din profesori, sigur că nu-şi mai avea rostul pentru continuarea lucrărilor de reparaţie în grădiniţă. „Am rămas singură în faţa satului”, îşi aminteşte Tamara Rahmistriuc. Avea însă deja experienţa necesară. A organizat adunări cu oamenii satului, a constituit o asociaţie obştească a părinţilor. La început, au fost doar 32 de părinţi. Apoi li s-au alăturat alţii şi alţii.
Fără părinţi nu ar fi reuşit
„Mergeam din casă în casă. La telefon nu ieşea nimic. Vorbeam faţă în faţă cu oamenii, îi convingeam să trebuie să se implice. Pînă la urmă, au venit şi săteni care nu au nici copii, nici nepoţi”. Dacă nu puteau contribui cu bani, veneau să muncească. Tamara Rahmistriuc era în permanenţă cu ei. “Mă urcam acolo unde lumea refuza, în cele mai grele locuri, la pod. Vă spun drept: nici lingura nu o puteam ţine, aşa de tare mă dureau mîinile”, îşi aminteşte dînsa. Ca să-i ţină toată ziua la lucru, aducea de acasă şi zacuskă, şi un pahar de vin. “La amiază îi scoteam afară, să stea la umbră, îi serveam. Mai era cineva, vedea că aduc eu, aducea şi el. Aşa, timp de 65 de zile, am lucrat cu comunitatea”, spune, după care conchide: “Foarte mult ne-au ajutat. Fără părinţi nu am fi reuşit”.
E vreamea de recoltă
La 7 iulie 2007, a început lucrul asupra renovării grădiniţei din Grăseni, iar la 19 martie 2009 au fost redeschise 6 grupe. Apoi, cu ajutorul părinţilor, a fost reparată sala de festivităţi, care a fost deschisă oficial la 1 iunie. Copiii vin cu drag la grădiniţă. Sînt 120 la număr. Şi 24 de angajaţi, unul ca unul. E o grădiniţă-model. Nu întîmplător, aici a avut loc deja un seminar raional, ca să vadă toată lumea ce poate face o mînă de femei de la Grăseni.
Tamara Rahmistriuc nu se opreşte aici. Are planuri mari: ”Mai avem două grupe de reparat. La anul vrem să facem faţada. Eu mă bucur că am un colectiv care mă susţine, care nu lucrează numai pentru bani. Noi sîntem dispuşi să facem orice, numai ca să le fie bine copiilor”.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns