Referendumul şi lecţia neînvăţată

Cu o zi înaintea referendumului, îmi exprimam şi eu speranţa că la referendum va ieşi jumătate din electorat, adică din persoanele incluse în listele de votare. Interlocutorul meu s-a uitat mirat la mine şi m-a întrebat: „Ai simţit cumva vreo mişcare a partidelor din Alianţă, ai observat să se facă agitaţie pentru ca lumea să iasă la referendum?”. A fost, de fapt, o întrebare retorică. Trebuia să fii orb şi surd ca să răspunzi DA.
Ce a făcut PLDM? Ce a făcut PDM? Ce a făcut AMN? Ce a făcut PL? NIMIC! Îmi imaginez cum se înroşesc la faţă liderii locali ai acestor formaţiuni, cum strîmbă din nas şi încearcă acum să numere pe degete cîte isprăvi au mai făcut, cîte întîlniri au avut prin satele noastre, cît au discutat cu oamenii.
Îi cred, au avut întîlniri. Dar cu cine? De obicei, vin cei ce ştiu ce au de făcut.
Cu cîţi? Cu 40, 50, 60 de cetăţeni? Dintr-un sat cu 2500-2700 de potenţiali alegători?
Despre ce se discuta? Politicienii noştri, ajutaţi de deputaţi din Parlament, s-au tot întrecut în a se lăuda: cîte acoperişuri au construit, cîte drumuri au reparat. Oare chiar asta e misiunea unui deputat? Eu ştiam că un deputat trebuie să facă legi, nu să umble prin sate şi să construiască acoperişuri. Sau să ne prostească pe noi cu laudele lor. De fapt, de data aceasta, nu le-a prea mers.
A avut vreun partid din Alianţă vreo strategie bine definită, bazată pe realităţile din teritoriu, în timpul campaniei electorale pentru referendum? S-a gîndit cineva, măcar pentru o clipă, care mesaj prinde la public? Şi a cui? De aici, din teritoriu? Ce personalităţi locale a adus în prim-plan PLDM? Sau AMN? Sau PL?
Acum mă întreb dacă aceste formaţiuni au personalităţi la Ungheni? PLDM s-a umplut cu tot felul de personaje „interesante”, ca să nu spun altfel, care, se vede, nu vor încă  – sau nu au curajul – să iasă în faţă. AMN aşteaptă să vadă ce se va mai întîmpla. Personalităţile de ieri au cam dat bir cu fugiţii sau sînt pe ducă. PL? Unde vă sînt oamenii de calitate? PD a fost unica formaţiune care a venit, în ultima clipă, cu oameni concreţi care să vorbească despre referendum. Dar poate prea mulţi odată? Şi prea tîrziu?
Să nu daţi vina pe popor. Şi nici pe comunişti. PCRM şi-a făcut treaba bine, ca de obicei. Au fost şi de data aceasta activi, vigilenţi, uniţi, disciplinaţi. Au folosit toate metodele posibile pentru a-şi promova mesajul. Şi l-au promovat.